Către Odovania Praznicului Învierii, încă odată despre Înviere!

Învierea Mântuitorului Hristos constituie nimic altceva decât temelia credinței noastre. Ea constituie acel prim și important adevăr, cu care Apostolii și-au început predica. Așa cum moartea Domnului Hristos pe cruce nea curățit inimle și sufletele, Învierea Sa ne-a dat viața veșnică. Prin urmare, pentru cei care cred, Învierea lui Hristos este sursă de bucurie constantă, prăznuire nesfârșită care își atinge apogeul în sărbătoarea creștină a Sfintelor Paști.
Probabil, nu există vre-un om pe pământ care nu a auzit despre moartea și învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Însă în timp ce faptele, moartea și învierea Sa, sunt destul de bine cunoscute, esența lor spirituală, sensul lor interior constituie un mister al lui Dumnezeu o înțelepciune, care se descoperă în dreptatea și dragostea Lui infinită. Cele mai strălucite minți umane pleacă neputincios capul la acest mister de nepătruns al mântuirii. Cu toate acestea, roadele spirituale ale morții și învierii Mântuitorului sunt prezente în Ortodoxie și posibile de simțit pentru inimile noastre. Și datorită capacităților intelectuale cu care ne-a înzestrat Dumnezeu pe fiecare dintre noi, păstrăm vie convingerea că Fiul lui Dumnezeu sa Întrupat de bunăvoie și a murit pe cruce pentru ispășirea păcatelor noastre și a înviat pentru a ne da viața veșnică. Pe această credință se bazează toată viziunea noastră asupra lumii religioase și asupra existenței noastre pe acest pământ.
Acum, să ne amintim pe scurt principalele evenimente legate de învierea Mântuitorului. După cum mărturisesc evangheliștii, Domnul Iisus Hristos a murit pe cruce, vineri, pe la orele trei după amiază, în ajunul Paștelui. În aceeași seară, Iosif din Arimateea, un om bogat și devotat, cu Nicodim, au coborât de pe cruce Trupul Mântuitorului, înfășurându-l cu giulgiu și înbălzămându-l cu miruri, după tradiția iudaică, fiind pus într-un mormânt nou. Această peșteră săpată în stâncă Iosif o păstra pentru propria-i înmormântare, însă 0dragostea față de Hristos a prevalat. Iosif și Nicodim au fost membri ai Sinedriului și în același timp ucenicii taininci ai lui Hristos. Intrarea în peșteră, unde au dus trupul lui Iisus, a fost pecetluit cu o piatră mare. Înmormântarea a fost făcută în grabă și nu în conformitate cu normele prescrise de legea iudaică, deoarece începea sărbătoarea Paștelui.

Cu toate că era sărbătoare, sâmbătă dimineață, arhiereii și cărturarii sau dus la Pilat și au cerut permisiunea de păzi mormântul de către soldații romani. Toate aceste lucruri au fost făcut ca o măsură de precauție, ca să se împlinească Scripturile, că El va învia a treia zi după moartea Sa.
Și totuși, ce a fost cu sufletul Mântuitorului după ce a fost răstignit cu Trupul? În conformitate cu credința Bisericii, El a coborât în iad ca să propovăduiască și celor legați în întuneric. (I Pet; 3:19).
În a treia zi după moartea Sa, duminică dimineața, când era încă întuneric, iar ostașii păzeau mormântul, Domnul Iisus Hristos a înviat din morți. Misterul învierii, ca misterul Întrupării – pentru noi rămâne de neînțeles. Mintea umană nu este capabilă să înțeleagă acest eveniment: învierea sufletului întors la trupul său, determinând organismul reînviat să se transforme pentru a deveni incoruptibil și spiritualizat. Ulterior înviat Hristos a plecat din peșteră, nu răsturnând piatra de la ușa mormântului. La rândul lor, ostașii nu au văzut ce se întâmplă în peșteră, ajungând să păzească mormântul gol. La scurt timp a fost un cutremur, atunci când îngerul Domnului a coborât din cer și a prăvălit piatra de la ușă șezând pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul, și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Soldații, temându-se de înger fugit iar după ce au vorbit Arhiereilor despre cele întâmplate, aceștia le-au dat bani, cerându-le să spună că Trupul Domnului a fost furat de Apostoli! Cum puteau să fure trupul, cei care stăteau încuiați de frica iudeilor, cei cărora le-au binevestit despre Înviere femeile mironosițe? Și aici, marea minune, ca cei slabi și neputincioși să iasă învingători, ca cele firave și neputincioase să se învrednicească primele de a afla despre Învierea Domnului și chiar să-L vadă pe Hristos înviat!
În a patruzecea zi după învierea Sa, Domnul Iisus Hristos, în prezența apostolilor Săi, Sa înălțat la cer, pentru a sta dea dreapta Tatălui. Apostolii, încurajați de învierea Mântuitorului și înălțarea Lui într-u Slavă, sau întors la Ierusalim, în așteptarea făgăduinței Duhului Sfânt.
Istoria tulbură, miră și minunează pe toți cei, ce au posibilitatea de a o retrăi! Cei, ce au încercat să șteargă aceste evenimente din mintea, din inimile și din sufletele noastre, au fost demult dați uitării. Dintre cei care mai voiesc ca Învierea Domnului să fie tăinuită se mai ivesc și astăzi, însă înfruntă aceeași tristă soartă de a pleca la groapa istoriei. Și rămân doar frumoasele evenimente ale Învierii, care ne face an de an să reînviem și noi dimpreună cu Hristos, să prindem noi aripi ale credinței și să continuăm lucrarea misionară a Apostolilor și a femeilor mironosițe mărturisind pretutindenea vestea cea bună că Hristos a Înviat!

Preot Iulian Rață