Cum vor arăta noile manuale de religie pentru clasele primare din România

Din toamnă, elevii de clasa I şi a II-a ar urma să înveţe religia mai practic, prin insuflarea de valori şi atitudini pozitive, şi interactiv, prin manuale digitale. Specialiştii susţin însă că au fost excluse o parte din culte şi că se menţine monopolul ortodox.

 

Informaţiile din noile manuale de religie pentru clasele întâi şi a doua ar trebui să respecte învăţătura şi spiritualitatea Bisericii, să fie adaptate experienţei de viaţă a copiilor.

În plus, profesorii trebui să se axeze pe relaţiile dintre diferite evenimente istorice şi religioase, iar activităţile practice să promoveze experienţele religioase ale copilului din familie şi biserică. Şi în final, să le insufle copiilor atitudini şi valori.

Acestea sunt câteva dintre criteriile pentru elaborarea noilor manuale de religie, stabilite de curând de Ministerul Educaţiei, manuale care ar trebui să ajungă la toamnă pe băncile elevilor, inclusiv în format digital, şi să ofere material didactic inclusiv pentru 11 culte religioase.

Profesorii de religie şi preoţii spun că schimbarea este binevenită, pentru că religia nu se predă în mod confesional la şcoală, ci într-un mod „ecumenic“, în care elevilor li se explică fenomenul religios şi li se formează o perspectivă asupra vieţii.

În schimb, specialiştii în educaţie şi psihologii spun că modul în care această materie este predată la clasă, dogmatic şi de multe ori „neştiinţific“, poate fi o problemă în continuare şi ar trebui reluată dezbaterea legată de predarea religiei în afara şcolii, de către fiecare cult în parte.

Moralitate şi altruism

Inspectorul de Religie pe Capital României, Gheorghe Dogaru, spune că la oră se evidenţiază evenimentele religioase în context istoric şi nu se predă dogmă, iar noutatea ar fi reprezentată mai degrabă de interactivitatea cursurilor şi de manualele digitale.

„Activităţile interactive dezvoltă spiritul de echipă, de colaborare, iar ei nu învaţă religia din punct de vedere confesional, ci ecumenic, adică despre fenomenul religios“, a explicat acesta. În ceea ce priveşte vizitele la biserică pe care le fac copiii, el spune că este important ca aceştia să cunoască partea practică, adică felul în care arată o biserică şi ce se petrece acolo. „Materialul informaţional îi îmbogăţeşte cultural, vor înţelege fenomenul religiei şi vor fi mult mai toleranţi. Însă noutăţile se vor vedea exact la apariţia noilor manuale“, a conchis Dogaru.

La rândul lui, profesorul de religie Cristian Bârgu arată că materia care se predă acum la clasă pune accentul pe cunoaşterea aproapelui şi pe ajutarea lui, şi diferenţele ar consta în accentul mutat pe partea practică, pe interacţiunea dintre copii la clasă, interacţiunea cu părinţii.

Şi preotul Eugen Tănăsescu, blogger adevarul.ro, salută intenţia ministerului de a îmbunătăţi conţinutul manualelor, „mai ales că există un dialog cu toate cultele“. Dar se discută prea mult de planuri, licitaţii şi infrastructură, spune preotul, pentru că ora de religie ar trebui să-l ajute pe copil să-şi formeze o perspectivă asupra vieţii, „la nivelul de acceptare specific vârstei“. „Dacă ora de religie nu-l invită pe copil spre desăvârşirea sa ca om, degeaba se mai face, iar sistemul de învăţământ îşi va devora propriile ţinte“, conchide acesta.

Religia, în şcoală sau la biserică

Aceasta este de altfel şi controversa care „macină“ de ceva vreme societatea românească: ar trebui să rămână religia o materie studiată la şcoală sau rolul educaţiei religioase ar trebui preluat de fiecare cult în parte?

„Este foarte bine că se menţionează faptul că textele nu trebuie să fie agresive şi denigratoare la adresa altor culte, dar nu spune nimic de atei, care nu reprezintă un cult. Desigur că o educaţie morală trebuie făcută în şcoli, dar ar trebui să fie o materie de sine stătătoare, nu să li se predea copiilor morala creştină. Practic, ei învaţă ce înseamă să fii un bun creştin, adică o persoană care se roagă, se duce la biserică şi care are o atitudine supusă, de o manieră umilă faţă de părinte“, spune preşedintele Asociaţiei Secular-Umaniste din România (ASUR), Toma Pătraşcu.

Însă, susţine jurnalistul Paul Stan, blogger adevarul.ro, „au fost lăsate pe dinafară religii importante, ca religia iudaică, musulmană, budistă, cu toate că în România trăiesc destul de mulţi adepţi ai acestor culte“, necuprinşi în cele 11 culte consultate.

„Tratarea problemei predării religiei în şcoli cu mare uşurinţă din partea autorităţilor poate stârni nemulţumiri şi reacţii negative din partea populaţiei. Mulţi cetăţeni îşi pun întrebarea dacă nu cumva ar trebui ca religia să fie învăţată de copii în sânul cultului şi confesiunii din care fac parte, ca fiecare biserică să se ocupe de adepţii ei“, explică Stan.

Testarea profesorilor de religie

„Dacă poporul român se declară majoritar creştin nu văd nicio problemă în predarea religiei în şcoli. Orice informaţie este utilă, iar elevii pot cunoaşte şi înţelege aspecte, detalii, semnificaţii şi roluri ale bisericii de care aparţin, mai ales că religia, biserica, cultul, ritualul religios fac parte din viaţa cotidiană“, conchide psihologul Mihai Copăceanu, blogger adevarul.ro, care arată însă două erori în acest sistem: promovarea creştinismului ortodox şi faptul că „şcoala a devenit o anexă a bisericii“.

În ceea ce priveşte efectul pe care îl are predarea religiei asupra celor mici, psihologul şi consilierul şcolar Diana Ioaneş, de la Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc“ din Capitală, spune că este o chestiune destul de delicată, având în vedere că cei mici sunt foarte impresionabili.

„Depinde cum este predată. Dacă le spui că or să ardă în flăcările iadului dacă fumează, efectul poate fi nociv pentru cei mici, în timp ce elevii mai mari ar lua în derâdere profesorul“, este de părere Ioaneş. Ca atare, susţine consilierul, profesorii de religie ar trebui supuşi unor controale psihologice temeinice.

Scandalul manualelor de religie

Problema conţinutului manualelor de religie este una veche. Acestea au fost criticate în ultima vreme din ce în ce mai vehement, iar în 2012, Asociaţia Secular-Umanistă din România a cerut retragerea lor, pe motiv că îi „agresau psihic pe copii”.

Astfel, în septembrie 2012, ASUR a cerut Ministerului Educaţiei să retragă „de urgenţă“ manualele de religie care promovează „intoleranţa religioasă“ şi care îi agresează psihic pe copii, prin repetarea obsesivă a temelor despre păcat, iad şi diavoli.

Concret, spuneau cei de la ASUR, copiilor li se inducea ideea că nerespectarea cu stricteţe a „poruncilor“ îi condamnă la „osânda veşnică“. În replică, Patriarhia Română a solicitat atunci la rândul său ministerului să intervină pentru a clarifica condiţiile prevăzute de lege pentru predarea religiei în şcolile publice.

ASUR acuză „monopolul” Patriarhiei

Preşedintele ASUR, Toma Pătraşcu, susţine că o problemă ar fi faptul că „Patriarhia şi-a afirmat dreptul exclusiv în ceea ce priveşte editarea, tipărirea şi distribuirea de manuale de religie“ şi îi acuză de monopol, făcând referire la un articol publicat pe basilica.ro.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Constantin Stoica, a negat ideea de monopol. „Religia are acelaşi statut ca celelalte discipline, deci nu este nevoie de aprobarea Patriarhiei pentru realizarea de manuale şcolare de Religie, de asta se ocupă Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE). Noi nu deţinem monopol, Religia este o disciplină în învăţământul public“, a declarat părintele Stoica. 

Religia nu este obligatorie

Ora de religie nu e obligatorie, iar părinţii pot să-şi retragă copiii printr-o cerere, pe care o depun la începutul anului la şcoală sau la înscriere, când spun dacă vor sau nu să-şi lase copiii la aceste cursuri. „Se practică însă înscrierea din oficiu, or, în mod normal, părintele ar trebui întrebat din start dacă vrea ca al lui copil să participe la ora de religie sau nu“, spune preşedintele ASUR.

Dacă părinţii depun această cerere, atunci media finală se va încheia fără media de la religie. Însă, de cele mai multe ori, nu se ajunge aici fiindcă orele de Religie sunt plasate în mijlocul programului. O arată şi datele oficiale.

Inspectorul de religie din Bucureşti spune că părinţii nu îşi retrag copiii de la ora de religie decât în procente foarte mici (în jur de 1%).

De asemenea, deşi există 11 culte religioase pentru care se vor elabora noi manuale, cultul ortodox este cel mai răspândit şi părinţii care vor să opteze pentru predarea unei alte religii la şcoală îi pun pe copii pe drumuri. În Bucureşti, se mai predă religie pentru catolici şi pentru creştini penticostali, dar prin comasare, adică adunând elevii de la mai multe clase sau chiar şcoli ca să se poată alcătui o clasă întreagă.

Cum comentează bloggerii adevarul.ro

Eugen Tănăsescu, Preot

Rolul valorilor religioase în societate

Învăţământul ar trebui să pună accent mai mult pe formarea copilului decât pe administrarea sistemului. Reforma continuă a pierdut copilul undeva între studiul mecanic şi birocraţia stufoasă. Ora de religie ar trebui să asigure formarea perspectivei copilului asupra vieţii şi problemelor ei fundamentale. Sigur, la nivelul de acceptare specific vârstei. Dacă ora de religie nu-l invită pe copil spre desăvârşirea sa ca om, degeaba se mai face, iar sistemul de învăţământ îşi va devora propriile ţinte.

Mă aştept însă la intensificarea opoziţiei la adresa orei de religie în şcoală, deşi ea este esenţială tocmai pentru că are menirea de a clarifica rolul şi poziţia valorilor religioase în societate. Dar asta deranjează cumva anumite voci zis europene.  Noile valori europene tind să intre în conflict cu civilizaţia creştină. Practic se doreşte redefinirea normalităţii. Or, învăţământul chiar cu asta se ocupă: transmite şi formează copilul în spiritul normalităţii dintr-o societate.

Aşa că va fi de ales: ori încurajăm unitatea în diversitate şi fiecare urmează ce cale doreşte, ori sterilizăm spaţiul public de religie, trimiţând-o în zona privată, că să nu ne mai încurce în formarea copiilor. Fiecare ţara are încă libertatea să decidă cum doreşte. Cert este că Europa are o teamă  faţă de conflictele generate de extremismul religios, iniţial de tip creştin, dar actualmente în potenţială creştere pe fond islamic. Şi atunci unii au ales calea sterilizării religioase. Greşit, după mine, pentru că lipsa de lămurire a chestiunilor religioase duce sigur spre nenorociri.

Alexandra Tătaru, profesoară de Geografie

Manuale în acord cu informaţiile ştiinţifice

Nu ştiu dacă tocmai acestea sunt primele semne, dar observ că religia, de la o vreme, se impune şi nu se dispune. Dacă se doreşte reducerea discriminării religioase, să se reducă pentru toată lumea, nu prin adoptarea a 11 manuale diferite, faţă de 18 – aşa cum apar ele recenzate în 2012 -, ci a unui manual unic, prin care să fie prezentate toate cultele, în mod echitabil, astfel încât elevul să fie obişnuit să aprecieze şi celelalte valori, nu să fie ghidat din fragedă pruncie pe o singură direcţie. Dacă există Dumnezeu, există un singur Dumnezeu, iar religiile şi cultura trebuie prezentate comparativ într-o singură „Biblie“.

Mi-ar fi plăcut să citesc că noile manuale vor avea corectitudinea informaţiei în acord cu corectitudinea ştiinţifică şi nu strict bisericească, pentru că, din proprie experienţă, constat că elevii de liceu încă mai cred că „Pământul a fost creat în şapte zile”, iar ziua lui Dumnezeu are tot 24 de ore.

Mi-ar plăcea să cred că dincolo de costurile enorme al acestui proiect – fonduri care poate vor fi scoase de la bugetul de stat şi nu al celui bisericesc – iniţiatorii vor lua în consideraţie că în aceste manuale trebuie să fie informaţii care să corespundă realităţii şi nu se vor mai admite informaţii lipsite de sens, ce se regăsesc în vechile manuale, cum ar fi, de exemplu, faptul că „omul a apărut pe Terra acum câteva mii de ani“, nerespectâdu-se nici măcar un argument antropologic. Dumnezeu este pentru toţi, nu este diferit. Lumea nu se reduce la o singură dogmă sau la un singur adevăr. Lăsaţi copiii să cunoască mai mult, prin propriile alegeri!

Mihai Copăceanu, psiholog

Greşeli în criterii

Există mai multe chestiuni care merită să fie discutate atunci când se pune problema manualelor de Religie în şcolile româneşti:

1. Formularea acestor criterii trădează faptul că ele au fost preluate de la alte discipline şi aplicate aici, ceea ce nu se potriveşte.

2. Se poate constata uşor că astfel de criterii sunt elaborate de ortodocşi. De exemplu „utilizarea unei iconografii care să respingă produsele kitsch“. Nu toate cultele folosesc icoane, deci este impropriu şi discriminatoriu.

3. Criteriile conţin, în viziunea mea, exprimări greşite şi contradictorii. De exemplu, primul criteriul spune „conţinutul ştiinţific“, dar conjugă termeni în contradicţie, precum experienţă de viaţă, teologie, spiritualitate.

4. Are loc o confuzie între religie şi teologie. Dacă poporul român se declară majoritar creştin, nu văd nicio problemă în predarea religiei în şcoli. Orice informaţie este utilă, iar elevii pot cunoaşte şi înţelege semnificaţii şi roluri ale bisericii de care aparţin. Religia face parte din viaţa cotidiană, dar astăzi se încearcă transformarea spaţiului profan şi laic în spaţiu religios.

5. Drept dovadă, se precizează „valorificarea experienţelor religioase ale copilului din familie şi biserică“. Complet nedidactic şi greşit. Dar dacă elevul nu are nicio experienţă religioasă acasă şi nici nu merge la biserică? În plus, în prezent, elevii primesc nota 10 la Religie dacă merg să se spovedească – ceea ce nu este tocmai corect, nu? Biserica vrea prin disciplina Religie să îşi formeze de fapt propriii credincioşi.

sursa http://adevarul.ro