Sfântul Valentin şi sărbătoarea fertilităţii

Istoria sărbătorii Sfîntului Valentin î-şi ia începutul de la sărbătoarea Lupercalia din Roma Antică. Lupercalia – festivalul erotismului sărbătorit în cinstea zeiţei dragostei “febrile” Juno Februata şi a zeului Faunus (Lupercus – unul din numele lui), apărătorul turmelor din partea lupilor (Lupercus – de la lupus în latină), sărbatoarea cărora se sărbatorea de pe 13 pînă la 15 februarie în fiecare an. Lupercalia provinde de la latinul lupa – lupoaică, omonimul din latină pentru ”curvă”, “prostituată”.

 

 

În vremurile antice mortalitatea infantilă era foarte mare. În anul 276 înaintea erei noastre Roma “dispărea” din cauza copiilor născuţi morţi şi a pierderilor de sarcină. Atunci oraculul a spus oamenilor că pentru sporirea natalităţii e nevoie de a săvîrşi ritualul de pedepsire (biciuire) a femeilor cu ajutorul pieilor animalelor sacrificate. Oamenii care din careva motive aveau puţini copii sau nu îi aveau deloc erau socotiţi blestemaţi şi pentru a se spăla de blesteme săvîrşeau ritualuri mistice care, după cum credeau ei, le întorceau capacitatea de a face copii.

 

Locul unde lupoaica, conform legendei, a dat naştere lui Romulus şi Remus, era socotit de romani sfânt. În fiecare an în acest loc se sărbătorea Lupercalia în timpul căreia se aduceau în jertfă capre şi cîini.

Faunus
După care doi luperci erau conduşi spre altar, frunţile lor erau atinse cu un cuţit murdar de sînge; sîngele de pe cuţit era şters cu lînă muiată în lapte; ritualul cerea ca cei doi să se rîdă. Pin piei se confecţionau biciuri. După sărbatoare tinerii le luau şi fugeau în doua grupuri în jurul dealului Palatin şi loveau cu biciurile oricare femeie care le nimerea în faţă. O asemenea lovitură era socotită prielnică fertilităţii. La sfîrşitul sărbătorii femeile se dezbrăcau goale. Sărbătoarea era atît de populară încît mai tîrziu, cînd multe sărbători păgîne au fost anulate odată cu venirea creştinismului, această sărbătoare încă mai exista.

 

Papa Gelasius I a transformat acest festival controversat în Festivalul purificării – dies februatus, de la februare, “a purifica”— originea denumirii pentru luna Februarie. Mai tîrziu acest festival a fost înlocuit de sărbătoarea creştină a Întîmpinării Domnului (Purificarea Mariei sau Ziua Lumînărilor la catolici).

 

În anul 496 Papa Gelasius I a numit ziua de 14 februarie Ziua lui Valentin.

 

Sf. Valentin a fost canonizat de Biserica Catolică pentru propovăduirea creştinismului în rîndul tinerilor în timpurile lui Claudius II. Claudius II prigonea creştinii şi se conducea în viaţă de cărţile sibiline. Acesta la decapitat pe Sf. Valentin în ziua sărbătoririi Zeiţei Iuna la 14 Februarie 269.

 

În realitate atribuţia Sf. Valentin la cununiile în taină ale tinerilor este doar o legendă apărută în evul mediu în Anglia şi Franţa şi rămîne doar o legendă.

 

Ziua lui Valentin a fost anulată de Biserica Catolică în 1969 de Papa Paul VI.

 

Deci azi sărbătorind ziua de 14 februarie nu sărbătorim ziua Sf. Valentin (care oricum e catolică şi nu avem motive să o prăznuim) deoarece aceasta a fost anulată ci sărbătorim Lupercaria.

 

Folosiţi fiecare zi pentru a vă manifesta dragostea faţă de cei dragi şi nu vă lăsaţi conduşi de interesele comerciale şi satanice ale masonilor, care vor să vă vadă sărbatorind “fertilitatea”.

 
Vitalie Bordiniuc