-Părinte, ce se întîmplă cu cei ce înjură de lucruri sfinte și de tot felul de prostii?
-Prin înjurături se duce numele lui Dumnezeu în deșert și se calcă porunca a III-a din cele 10 porunci. La acest păcat îl îndeamnă diavolii pe om cu multă insistență și îi strecoară în obișnuință, pentru ca Dumnezeu să fie hulit de către om.
Prin acest păcat, omul devine mai rău decît diavolul. Diavolul nu înjură pe Dumnezeu, pe cînd omul o face. Diavolul aduce necazul prin care îl face pe om să înjure.În loc ca omul să înjure pe cel care-i aduce necazul, adică pe diavol, îl înjură pe Dumnezeu.
Chinul celor care înjură Sfînta Cruce, este de aduce în spate Crucea grea a Mîntuitorului și să urce cu ea dealul Golgotei de atîte ori de cîte a înjurat. Pe toți hulitorii, diavolul îi va chinui spînzurîndu-i de limbă. Acest păcat este fregvent și intră în obișnuință. Atunci cînd omul este obișnuit cu păcatul, devine a doua natură a sa. Nu mai sesizează că este păcat, că este urît, nu se mai păzește de nimeni, înjură de față cu toată lumea și chiar unii fac o grozăvie din aceasta.
Cei ce înjură pe Dumnezeu și lucrurile sfine, nu au iertare, potrivit cuvintelor Măntuitorului: ”Orice păcat și orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfînt nu se va ierta…, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie”(Matei 12, 31-32).
Sursa: ”Răspunsuri duhovnicești”, Părintele Ilarion Argatu, pag. 153-154.
