Un preot oarecare, ce venise din insula Cipru, ne-a spus nouă un lucru, în acest fel zicînd: „O femeie se îndeletnicea cu descîntece și vrăji și o rugase cineva ca să-i facă lui o vrajă pentru altul, ca să-l tragă pe acela la a lui voie. Deci, femeia aceea, ce se îndeletnicea cu rautăți, a trimis îndata la dînsul doi demoni, vrînd sa-i facă pe voie. Dar acei spurcați demoni, ducîndu-se s-au întors fară de nici o ispravă. Și, întrebîndu-i cea care îi trimisese spre acea rautate, demonii i-au spus ei pricina, zicînd: Noi, aflîndu-l pe acela sub canon, n-am îndrăznit nici a ne apropia de el. Că se marturisise acela, la preot, și, de la dînsul, canon luase, precum poruncesc dumnezeieștile rînduieli.

După aceea, i-a întrebat pe dînșii femeia: Oare cu toți cei ce au canon vi se întîmplă vouă așa ? Iar ei au zis către dînsa: Ba nu, ci numai cu aceia cărora le dă canon un preot, care îi învață pe ei din Legea lui Dumnezeu și din Scripturi și, din acestea le dă porunci. Și pentru aceasta nu îndrăznim să ne apropiem, fiindcă ne temem de Legea lui Dumnezeu. Iar de cei care învață și dau canoane de la sine, de unii ca aceia, nu ne temem și nu fugim, nicidecum. Deci, femeia, acestea auzindu-le, de la dracii cei necurați, nădăjduind în bună învățătură a preotului, degrabă alergînd, s-a apropiat de dînsul și, pe toate ale sale mărturisindu-le, cerea canon. Însă preotul, cruțînd-o pe ea, nu-i punea asupra ei canoanele ce i se cadeau după pravilă. Iar ea se ruga, zicînd: „Nu mă cruța pe mine nicidecum, ci după Legea lui Dumnezeu și cu dumnezeieștile Scripturi să mă judeci pe mine, pentru că de acestea au mărturisit dracii că se tem. Deci, i-a dat ei preotul poruncă și canon. Și, de atunci, s-a înțelepțit femeia, cu darul lui Hristos”.

Acestea le-a spus acel preot, care, însuși, aflase unele ca acestea. Și, de atunci, preotul mai cu pază încă, învăța și poruncea din dumnezeieștile Scripturi, iar nu după a lui voie. Această întîmplare se aseamănă cu cea scrisă în Pateric, despre bătrînul ce a avut tată un slujitor la idoli și a auzit, de la demoni și chiar de la însuși domnul lor, despre înălțimea vieții călugărești și, de atunci, a început, nădăjduindu-se, să se apropie de viața călugărilor.

Sursa: ”Proloagele”, VOL. II, pag. 606