A venit un frate la un bătrîn din pustia scetică și pe acesta la întrebat bătrînul:
-Fiule, ce este pe la Alexandria? Ce face lumea?
-Părinte, e mare secetă, a răspuns fratele.
-Da, de ce nu vă rugați? A zis bătrînul.
-Ba ne rugăm, părinte! Au scos și sfintele moaște și icoanele, au venit preoți, au făcut Sfîntul Maslu cu arhiereii pe cîmp, cu procesiune mare. Se roagă și tot nu plouă!
Dar bătrînul a zis:
-Arătat este că nu vă rugați!
Bătrînul știa adevărata rugăciune.
-Ba ne rugăm, părinte! Stăruia fratele.
-Fiule, dacă-i așa, hai să ne rugăm oleacă! – ca să-i arate care-i adevărata rugăciune.
A ridicat bătrînul mîinile în sus și s-au făcut degetele lui ca zece făclii de foc și fața lui ca soarele. Și nu le-a lăsat în jos timp de un ceas. Și în timpul ăsta, cum era senin și secetă, au venit nori, s-au îngroșat norii, au început tuneteși fulgere și a plouat așa de tare în jurul lor și-n tot Egiptul, încît a strigat fratele:
-Părinte, părinte, coboară mîinile în jos că mă îneacă apa!
Și atunci părintele, cînd a coborît mîinile, i s-a făcut fața lui iarăși ca mai înainte.
Ai auzit care-i adevărata rugăciune? Așa să ne rugăm și noi!
Sursa: ”Ne vorbește Părintele Cleopa”, Vol. I, pag. 75-76