De ce divorţează oamenii? Mai ales pentru că nu i-a unit dragostea binecuvântată de Dumnezeu. Nu vreau să răscolesc trecutul tău scriindu-ţi despre divorţ,dar dacă vrei să te măriţi iarăşi e bine să înţelegi foarte clar unde ai greşit mai înainte. Ca să nu repeţi aceeaşi greşeală. Dacă nu vrei să înţelegi unde a fost eroarea,nu vei avea decât de suferit: vei trece de la un soţ la altul,tot aşteptând să găseşti relaţia perfectă. Dar căsnicia nu e o loterie („O fi lozul câştigător, nu o fi?!…“). Căsnicia e ceva extrem de serios.
Ştiu că direcţia în care se merge astăzi e aceea de a minimaliza eşecul divorţului: „e normal să divorţăm, poate că vom da de cineva mai potrivit.“ Oamenii care iesă cu bine dintr-un divorţ (fără să sufere) sunt nişte fiinţe pe care mentalitatea modernistă i-a modelat cu succes. Numai că sufletele lor au fost foarte afectate de această tentativă de a refuza şocul divorţului. Ei se simt victorioşi, dar nu îşi dau seama cât de falsă e presupusa lor victorie.
Să fie oare un câştig faptul că un popor a reuşit să uite că a pierdut ultimul război? Câştigul ar fi fost să iasă biruitor din respectiva înfruntare.
Îmi poţi pune următoarea întrebare: „De ce să fie divorţul un război pierdut, câtă vreme nu am vrut să intrăm în război?“ Adică: „Dacă aş fi considerat că nunta e un lucru extrem de important, dacă aş fi considerat că trebuie să îmi aleg un bărbat căruia să îi fiu fidelă până la sfârşitul vieţii, cu siguranţă nu m-aş fi măritat cu fostul meu soţ. Dar am considerat căsătoria un fel de joacă, aşa că nu regret deloc că am divorţat.“
Altfel spus: e stupid să îi acuzi pe unii dintre cei care au divorţat că şi-au bătut joc de faptul că s-au unit în faţa lui Dumnezeu, câtă vreme ei nu consideră că au făcut aceasta. Adică au perceput cununia religioasă doar ca pe un spectacol interesant, fără să îşi pună problema primirii binecuvântării lui Dumnezeu.
Două gânduri legate de această poziţie. Unii au înţeles foarte bine măreţia cununiei religioase. Dar,ajunşi la divorţ,au căutat să şteargă din inimile şi din minţile lor tot ce însemna amintire a celuilalt. Au căutat să se mintă singuri, şi au reuşit. Puţini se află însă în această situaţie – pentru că după ce ai înţeles măreţia nunţii nu mai poţi divorţa cu uşurinţă.
Sursa: ”Cartea nunții”, Danion Vasile, pag. 227-228.
