Dar ce, nu toate familiile stau sub binecuvântarea lui Dumnezeu?

E greu de dat un răspuns precis la această întrebare. Şi totuşi, îndrăznesc să cred că Dumnezeu nu poate binecuvânta o familie din care lipseşte dragostea, o familie din care lipseşte credinţa, o familie ai cărei membri nu vor să meargă pe calea mântuirii. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se poate fura. Un tânăr care a luar de soţie o femeie bătrână, gândindu-se că peste câţiva ani va ajunge moştenitorul unei averi impresionante, nu îşi pune problema binecuvântării lui Dumnezeu. Se poate cununa cu ea, dar cununia îi este spre osândă.

Îndrăznesc să afirm că aşa cum Sfânta Împărtăşanie le poate fi celor care se împărtăşesc cu nevrednicie spre osândă, tot aşa şi Taina Cununiei le este spre osândă celor care au tupeul de a-I cere lui Dumnezeu să binecuvânteze o iubire care lipseşte. Nu îmi dau seama cu ce ar fi bine să compar o astfel de nuntă, care mi se pare absurdă. Poate cu un castel de nisip, dar imaginea e prea inocentă, prea copilărească.

Proverbul “nu poţi vinde castraveţi la grădinari” se potriveşte foarte bine în această situaţie. Nu Îl putem minţi pe Dumnezeu.

Unii îşi închipuie că dacă s-au cununat cu persoana cu care trăiau în concubinaj au rezolvat toate problemele.

Sursa: Danion Vasile, ”Cu cine să mă căsătoresc”, pag.3