A fost in Egipt un om, mai mare peste popor, si avea o fiica in care intrase un demon cumplit care o chinuia pe ea. Deci, avea tatal ei prieten pe un calugar oarecare si acesta i-a spus lui: „Nimeni nu va putea tamadui pe fiica ta fara numai pustnicii pe care ii stiu eu, dar chiar de-i vei ruga pe ei, nu vor primi sa faca aceasta, din smerenie. Drept aceea, asa sa le faci lor: cand vor veni la targ ca sa-si vanda lucrul mainilor lor, sa cumperi si tu de la dansii si, cand vor veni sa ia pretul sa le zici lor sa faca o rugaciune; si cred ca diavolul va fugi de la fiica ta”.
        Deci, acela ducandu-se la targ, a aflat pe un ucenic al lui Macarie stand; si avea vase si cosnite. Si cumparand de la dansul, l-a luat pe el la casa lui, ca sa-i dea pretul cosnitelor. Iar cand a intrat calugarul acela in casa, indracita aceea l-a lovit pe el peste ureche, iar calugarul a intors indata si celalalt obraz, dupa porunca Domnului. Si demonul, incepand s-o chinuiasca pe fecioara, zicea: „O, sila si nevoie, porunca acestuia ma goneste pe mine”. Si indata s-a tamaduit fecioara. Iar dupa ce a venit la batrani, ucenicul le-a spus de cele ce se facusera si aceia au proslavit pe Dumnezeu, zicand: „Legamant este mandriei diavolesti sa piara de smerenie si sa fuga degraba la porunca lui Hristos”.

Sursa: Proloagele Vol. I, pag. 254-255