Ziua de duminică este mai mult decât o simplă zi de odihnă. Este un dar, o chemare la comuniune cu Dumnezeu și aproapele. Din timpuri vechi, creștinii au sfințit această zi, urmând porunca Domnului: „Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești” (Ieșire 20;8). Astfel, duminica devine prilej de împlinire spirituală și trăire autentică a credinței. Simbolizează Învierea Domnului, evenimentul central al creștinismului. Duminica, a participa la Sfânta Liturghie este o reînnoire a legământului nostru cu Dumnezeu, o ocazie de a ne împărtăși cu Trupul și Sângele lui Hristos. Într-o lume agitată, Biserica devine locul în care sufletul găsește pace, învățătură și îndrumare. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Cine nu vine la biserică pierde toate binecuvântările oferite de Dumnezeu”.
O pildă simplă, dar cu învățăminte adânci, vorbește despre un om care nu mai mergea la biserică, preferând să se roage singur acasă. Preotul său l-a vizitat într-o seară, așezându-se lângă foc. Fără să spună nimic, preotul a luat un cărbune din foc și l-a pus deoparte. În scurt timp, cărbunele s-a stins. Atunci omul a înțeles: fără comuniunea cu ceilalți creștini, credința sa se răcește și moare. Duminica ne adunăm ca o mare familie spirituală, întărindu-ne unii pe alții în credință. Predicile și citirea Evangheliei ne oferă îndrumare și inspirație pentru viața de zi cu zi.
În același timp, nimic nu poate înlocui taina Sfintei Împărtășanii, prin care ne unim cu Hristos.
Se povestește despre un bătrân monah care locuia într-o mănăstire departe de lume, în mijlocul munților. Deși era un om de mare credință și rugăciune, se împărtășea rar, considerând că nu este vrednic de acest mare dar. Odată, a venit la el un tânăr frate din mănăstire și i-a spus:
– Părinte, de ce te împărtășești atât de rar? Știi că Împărtășania este hrană pentru suflet și că fără ea, sufletul nostru slăbește și moare.
Bătrânul i-a răspuns:
– Fiule, mă simt prea păcătos și nevrednic pentru a primi Trupul și Sângele Domnului. Cum aș putea să mă apropii de Hristos cu atâtea neputințe?
Tânărul, înțelept pentru vârsta sa, i-a spus o pildă:
– Părinte, imaginează-ți că un om are un câmp mare plin de spice de grâu, dar nu se îngrijește de el. Nu-l ară, nu-l seamănă și nu culege roadele, de teamă că nu va face totul perfect. La sfârșitul anului, câmpul este plin de buruieni și grânele au putrezit. Ce folos a avut omul de la acel câmp?
Bătrânul, uimit de înțelepciunea tânărului, a înțeles atunci că, asemenea câmpului, sufletul său avea nevoie de îngrijire și hrană constantă. Sfânta Împărtășanie este darul lui Hristos, care ne întărește și ne curăță, chiar dacă nu suntem perfecți. Din acel moment, bătrânul a început să se împărtășească mai des, înțelegând că Dumnezeu nu cere perfecțiune, ci smerenie și dorința de a-L primi în inima noastră. Sfânta Împărtășanie este hrana sufletului și nu trebuie să ne privăm de ea din teamă sau nevrednicie. Hristos ne cheamă să ne apropiem de El cu credință și pocăință, pentru a ne întări și curăța sufletele.
Cinstirea zilei de duminică nu este doar o obligație religioasă, ci o invitație la întâlnirea cu Dumnezeu. Sfânta Liturghie ne hrănește sufletul, ne înnoiește și ne pregătește pentru provocările vieții. Mersul la Biserică este o mărturie a credinței noastre și o ocazie de a trăi, nu doar de a vorbi despre Dumnezeu.
Preot Iulian Rață
