Sărut-mâna, părinte. Părinte, cum să mai procedez. Soţul meu de revelion mi-a invitat şi pe nepoata lui pe la noi. Am avut plăcerea să-i primesc, în ciuda faptului că de foarte mult timp nu mi-a călcat pragul. Ei după 12 noaptea i s-a părut că am avut eu ceva cu ea, pentru că am zis şi eu, că de ce au venit, dacă nu vrea să bea sau să mănânce. Am rugat-o să nu ne certăm, că nu am nimic cu ea. Menţionez o dată m-a provocat foarte tare de i-am reproşat multe, care m-au deranjat la ea şi la cumnata mea. De atunci au început adevăratele necazuri în familia mea. Am mers de i-am dus orice să fie muţumită, haine, de toate. Dar după revelion m-a dat din nou peste cap total. Am mers din nou pe la ea zi de zi, îi dădusem atât de multe încât nu mai ştiam. I-am dus câte o pâine şi o sticlă de apă şi ce mai făceam eu prin casă. A reacţionat foarte urât. De câte ori când vedea că îi dau câte ceva, îmi spunea să nu-i mai duc. Dar eu de la ea am luat cu drag mereu până nu mai potlua de frică. Arunc tot. Nu ştiu cât e de bine să mă feresc,.să nu mai beau şi să mănâc la ea cum făceam mereu, dar ea la mine niciodată. Când a văzut să îi vorbesc, să mă ierte, să ne gândim la Dumnezeu, să ne iubim, face foarte urât, nu mă poate privi în ochi. Mi-a spus să nu mă mai duc nicidată la ea în casă. Ce să fac, am momente când ceva parcă mă cheamă şi mă trimite acolo să vorbesc cu ea dar, cât să merg, soţul meu simt că mă urăşe. Mă minte, când vine vorba de ele. Cum să mai procedez, mă rog la Dumnezeu, la Maicuţa Domnului şi zi şi noapte. Mi se pare foarte grea căsnicia mea, să suport bătăi din partea lui când vine vorba de sora şi nepoata lui eu sunt vinovată că ele se certă cu mine, fug de mine, de ce? Mi-a zis că îmi aduce înnapoi pâinea, că ei îi e frică de mine, că îi fac ceva. I-am zis cum să fac, când mă rog pentru ele. Nu că are cine se ruga să le las eu. Nu mi-e bine deloc în familie. Soţul meu devine alt om? E dedicat total familei lui. Dar eu nu pot să mai soport. Părinte mă bate gândul să ne despărţim şi el vrea. Mi-e foarte greu, trebuie să trăiesc aşa slugă în casă în post şi el cu băutura în nas şi cu toţi ai lui neuitându-se şi la dorinţele mele. Familia mea mă ajută să rezist, tatăl meu mi-a spus că dacă el nu înţelege că trebuie să se dea şi după mine, mereu a făcut cum a vrut el. Eu cât să suport, mai bine singură o viaţă decât aşa. Nici în noaptea de revelion să nu fie bine. Nu s-a mai uitat la mine să ciocnească cu mine, decând s-a luat nepoata lui de mine, că eu am ceva cu ea. Şi eu nu ştiam ce să-i mai fac să se simtă bine, dar văzând atâtea ifose, nu beau, nu fac aia, m-a durut. A doua zi mi-a zis că ce acum v-aţi supărat. Spuneţi-mi şi mie ce cale să le fac să ne lese în pace, că eu  le-am respectat, dar nu mai pot. Să le ocolesc, le las în pace, îmi spune soţul meu. Dar eu nu pot nici aşa, îmi place să fie bine, cum eram în primii 2 ani. Când am făcut numai ca ele tot şi casa lua foc, dar mai rar, acum ia foc non-stop. Iertaţi-mă pentru vorbele grele pe care le-am spus. Dumnezeu să-i ajute pe toţi. Poate eu mai am de tras, dar nu nu mai suport ce se îmtâmplă, în casa mea. Nu sunt liniştită nicăeri, nici în casa mea? Sărut -mâna şi vă mulţumesc.