căsnicia mea

Părinte, ştiu că de multe ori v-am spus de mine, despre căsnicia mea, care de fapt nu e căsnicie pentru că soţul meu nu stă cu mine, ci cu mama şi cu sora lui. Suntem căsătoriţi religios, dar nu stă cu mine. Aţi spus să nu îi mai spun soţului să vină acasă şi să îi arăt dragostea, dar cum părinte. Sunt unele zile în care nu răspunde nici la telefon, am senzaţia că mă şi minte. De venit, vine foarte rar, la mine şi când vine stă o noapte, două. Îmi vine să las totul şi să plec să nu mai ştiu de nimic şi de nimeni. Am discuţii în casă şi cu părinţii mei, şi cu sora mea Niculina (care e la casa ei, căsătorită), dar vine sâmbătă şi bagă intriga între mine şi părinţii mei. Aşa m-am săturat! Spuneţi-mi vă rog, părinte, credeţi că soţul meu va veni lângă mine şi vom fi o familie în înţelegere şi dragoste şi nu v-a mai pleca de lângă mine?