Eu şi necazul meu!

Părinte, sărut dreapta! V-am scris mai demult în legătură cu problema mea din căsnicie…cu adulterul făcut de soţul meu. Sfatul dvs a fost unul creştinesc de iertare, uitare şi rugăciune din partea mea. Şi aşa am făcut şi fac şi în prezent. Totuşi soţul meu nu se apropie de mine şi am bănuiala că încă ţine legătura telefonică şi prin e-mail cu acea femeie (din altă localitate) şi probabil încă ţine foarte tare la ea. De ce nu se poate debarasa de ea? Chiar aşa de puternică să fi fost dragostea lor, încât eu să sper degeaba ca Bunul Dumnezeu îl va mai aduce vreodată înapoi sufleteşte şi trupeste lângă mine? Nu este mai puternică legătura cununiei dintre mine şi el, decât o legătura păcătoasa dintre el şi altă femeie? Oare are rost să mă mai rog la Dumnezeu pentru asta? Poate Bunul Dumnezeu vrea să fie cu cealaltă femeie şi nu cu mine! Este posibil asta, părinte? Poate ca Bunul Dumnezeu vrea ce-i mai bine pentru noi? Vă rog sfătuiţi-mă ce să fac? Să continui să mă mai rog pentru asta? Sunt foarte „dărâmată” sufleteşte, când simt atâta nepăsare din partea lui. Este mai bine de 1 an de când mă chinuiesc aceste gânduri. Nimic nu este mai rău, decât atunci când cel de lângă tine, în care ai avut încredere, te ignoră!