iubire interzisă

Părinte, am sufletul sfâşiat. Iubesc un băiat, sunt cu el de 2 ani jumătate, iar părinţii noştri nu sunt de acord. El are 18 ani, eu 21, iar el e ţigan. Doi ani şi jumătate am dus relaţia aceasta numai în chin şi minciuni. Ne feream tot timpul de părinţii noştri. Acum el a ajuns în situaţia în care trebuie să aleagă între mine şi părinţi. Şi i-a ales pe ei. Tot vorbim, dar mai rar, el încearcă să vadă dacă poate şi fără mine, dar îmi spune că toată viaţa lui ne vom iubi şi că ne vom mai întâlni. Şi că are de gând să îşi facă 2 familii. Adică o nevastă cu care să îi mulţumească pe părinţii lui şi eu. Dar nu accept aşa ceva. Ne-am gândit să fugim, dar ce facem, unde ajungem? Eu termin facultatea anul acesta, sper să-mi găsesc de muncă. Plâng zi de zi şi mă rog la Dumnezeu, dar simt că n-o să pot să trec peste situaţia aceasta. Aş vrea să se găsească o rezolvare, să rămânem împreună. Ne dorim o familie şi un copil foarte mult. Avem şi noi visuri… de fapt aveam… Ce să facem în situaţia aceasta, ca să rămânem împreună fără să ajungem să păcătuim în alt fel, mai grav? Credeţi că a procedat corect că i-a ales pe părinţii lui, nu? Aşa spune Dumnezeu, să fie părinţii pe primul loc? Dar cu sufletele noastre ce facem? Vă rog să mă ajutaţi. Vă rog enorm. Eu nu am putut să aleg între părinţii mei şi el. Am lăsat lucrurile aşa. Vorbeam în ascuns, până îmi găseam de muncă şi eram cât de cât „pe picioarele mele”. Dar el a fost bătut, certat, obligat, ameninţat cu moartea de tatăl lui să se despartă de mine. Acum nu sufăr doar pentru mine, sufăr şi pentru el, că ştiu că mă iubeşte. Ştiţi ce dureros e….şi acum plâng. Vreau să ne ajute şi pe noi Dumnezeu, căci ştiu că ne iubeşte necondiţionat. Aştept un răspuns. Vă mulţumesc.