Sarbatoare Craciunul

Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru că în aceea zi s-a născut Domnul Isus Hristos, Mântuitorul acestei lumi. Această sărbătoare este timpul bucuriilor, al păcii și al liniștei sufletești. Este perioada de veselie, când iertăm și suntem iertați, oferim dar și dăm multă bucurie celor din jurul nostru. Timp de 40 de zile creștinii ortodoși țin postul și se apropie tot mai mult de Dumnezeu, și de Domnul Isus Hristos care a venit în această lume să o mîntuiască. Pentru aceea, Crăciunul ni se pare a fi, mai mult decât alte sărbători, sărbătoarea familiei creştine, sărbătoarea de la care se revarsă atâta lumină şi căldură pentru familie şi atâtea învăţături preţioase pentru membrii ei.Crăciunul îl prăznuim în miez de iarnă, când grjile şi preocupările pentru cele din afară s-au mai micşorat, când membrii familiei se află mai mult în jurul căminului familial, sunt mai aproape unii de alţii, mai deschişi şi mai primitori, mai îndemnaţi să privească spre rostul adânc al vieţii şi spre menirea familiei.Dar sărbătoarea Crăciunului este de asemenea, o sărbătoare a familiei şi pentru că ea este sărbătoarea în care s-a arătat iubirea lui Dumnezeu, e sărbătoarea vieţii creştine. ntru aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis în lume, ca prin El viaţă să avem” (1 Ioan 4:9), “Dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi  noi suntem datori să ne iubim unul pe altul” (1 Ioan 4:11).  Nu este o alcătuire omenească pe pământ în care să fie necesară mai multă iubire decât familia. După învăţătura creştină, familia este aşezământul rânduit şi binecuvântat de Dumnezeu ca iubirea dintre oameni să aibă un sălaş ocrotit de harul lui Dumnezeu şi să odrăslească viaţa.Familia este cea mai de seamă instituţie care stă la temelia vieţii. Cum stau izvoarele în coasta munţilor şi alimentează pâraiele, râurile şi mările, aşa stau familiile ca nişte izvoare din care porneşte fluviul cel mare al vieţii omeneşti. Familia este leagănul şi izvorul vieţii, în care se cuvine să lumineze necontenit flacăra iubirii curate, a iubirii jertfelnice şi credincioase până la moarte. Ieslea din Betleem în care S-a născut ca Prunc Fiul lui Dumnezeu şi Crucea de pe Golgota pe care a fost răstignit sunt ca două îndrumătoare ale iubirii familiale; iubirea din care izvorăşte viaţa şi iubirea care se împlineşte prin jertfă. Căci adevărata familie creştină se întemeiază pe iubire şi se întreţine prin iubire jertfelnică.Cea dintâi manifestare a iubirii lui Dumnezeu faţă de om s-a arătat prin binecuvântarea primei perechi de oameni în Rai: Şi i-a binecuvântat Dumnezeu zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi–l stăpâniţi” (Facere 1:28).Cât de însemnată este familia, după învăţătura creştină vedem şi din faptul că Domnul nostru Iisus Hristos a săvârşit cea dintâi minune la actul de întemeiere al unei familii, la Nunta din Cana Galilei (Ioan 2:1-9).Dumnezeu a rânduit familia de la început ca să-l elibereze pe credincios din lanţul egoismului, să-i dăruiască un semen cu care să împărtăşească în mod egal bucuriile şi greutăţile vieţii. A binecuvântat Dumnezeu familia ca să dea o împlinire statornică iubirii şi să nu o lase pradă pornirilor oarbe şi lipsite de sens. A rânduit Dumnezeu familia ca să apere pe om de rele, de distrugere şi de moarte şi să-l asocieze în lucrarea de continuă creaţie a vieţii.Familia stă la temelia vieţii cum stă o celulă în organismul omenesc, cum stă o literă în alcătuirea cuvintelor. Fără de ea se tulbură şi se pierde fluviul şi sensul vieţii.De la Praznicul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos putem învăţa care este rostul familiei creştine şi care sunt datoriile membrilor ei. Chipul Maicii Domnului este modelul desăvârşit al mamei creştine. La ea, mamele creştine află pilda de iubire a pruncilor, de devotament şi dăruire pentru creşterea lor cu trupul, cu înţelepciunea şi cu harul lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură ne descrie învăţăturile însemnate în puţine cuvinte. Aşa bunăoară despre copilăria lui Iisus sunt puţine cuvinte, însă ele sunt de ajuns pentru ca să ştim cum să creştem copiii, ca să ajungă “la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4:13).Sfântul Evanghelist Luca ne spune: “Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni” (Luca 2:52). În aceste cuvinte este cuprins un adevărat program de creştere a pruncilor, pe lângă creşterea trupească ce se împlinşte împreună cu vârsta, este necesară creşterea cu înţelepciunea ca ei să devină plăcuţi lui Dumnezeu şi folositori semenilor.Însăşi Întruparea Fiului lui Dumnezeu în chip de Prunc vine să ne arate că menirea familiei este de a fi creatoare de viaţă. O familie fără copii este ca “grădină fără flori, ca un clopot fără glas, ca o pasăre fără cântec, ca un pom  fără rod”.Împărtăşindu-vă aceste învăţături şi bucurii duhovniceşti cu prilejul praznicului Naşterii Domnului, vă îndemn “să umblaţi cu vrednicie după chemarea cu care aţi fost chemaţi” (Efeseni 4:1), căci fiecare avem o chemare de la Dumnezeu. Valoarea acestei chemări nu stă în numele ei, ci în felul în care   ne-o îndeplinim fiecare.Vă doresc din toată inima să petreceţi Sărbătorile Naşterii Domnului şi Anului Nou în pace, sănătate şi alese bucurii duhovniceşti.

Prot Victor Mihalachi