Cum ar trebui să ne iubim prietenele cu care ne întâlnim, noi adolescenţii?
- Vichia a întrebat 13 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Acum câţiva ani lucram de noapte şi se potrivea ca de fiecare dată să fiu cu alt coleg. Într-o seară m-am nimerit cu o colegă mai nouă, Bianca.. Nu vorbisem multe cu ea până atunci, schimbasem câteva vorbe şi cam atât. În acea seară o tot vedeam cu telefonul în mână dând mesaje, sau retrăgându-se de mai multe ori să vorbească cu cineva.
Când a terminat am început să discutăm despre una alta şi la un moment dat ea începe să se destăinuie, îmi povestea ce i se întâmplase cu o seară înainte. Spunea că fusese invitată de colegi în discotecă şi deşi era singură fără să aibă prieten, a acceptat. Erau un grup de 15-16 tineri în seara aceea şi printre ei era şi un băiat care trebuia să facă cunoştinţă cu o fată, dar se pare că lucrurile nu au mers aşa de bine. Bianca a intrat din întâmplare în vorbă cu el şi a aflat că „lipeală” nu reuşise. Au vorbit un ceas, două… Ceilalţi dansau, se simţeau bine. Ei tot discutau cu un suc în faţă. Au vorbit până dimineaţă, aproape 6 ore. Se plăceau foarte mult, aveau atâtea lucruri în comun, nu se mai săturau unul de altul.
Când au plecat el a condus-o acasă, s-au despărţit cu tristeţe dar şi cu bucuria de a fi petrecut o seară minunată, mult peste aşteptările lor.
În dimineaţa aceea înainte de a se culca, el i-a dat un mesaj. A doua zi au vorbit la telefon şi s-au văzut iar …
S-au îndrăgostit…
În noaptea aceea Bianca îmi povestea cu multă fericire în ochi tot ce i se întâmplase şi eu parcă îi sorbeam cuvintele, eram aşa de captivat… Povestea aşa de frumos, vorbea aşa de duios de el, era aşa de îndrăgostită în cât i se citea pe toată faţă. Nu mai trăisem niciodată aşa ceva, mă bucuram aşa de mult de ce i se întâmplase şi era impresionant de ce fel poate fi iubirea între doi tineri. Eram aşa captivat şi atent că parcă mi se-ntâmplase mie.
Ce curată e relaţia dintre doi îndrăgostiţi, cât de neprihănită poate fi dragostea dintre ei! Ce frumos îşi exprimă iubirea! Ce poate face iubirea dintr-un om! Totul e nimic pentru ea, şi el e totul. Nimic nu mai contează … decât el. Nimic nu le poate sta în cale şi nimeni.
Slavă Ţie Doamne pentru dragostea pe care ai dăruit-o tinerilor!
O tânără şi un tânăr îndrăgostiţi se privesc altfel, se ating altfel, se mângăie duios, nu se mai satură să stea împreună, tot ce-i înconjoară există doar pentru ei…
Nu mai au poftă de mâncare, nu se mai gândesc la şcoală, la părinţi, la prieteni, la familie, la probleme, la necazuri, ci doar unul la celălalt.
Din tot ce am trăit până acum, sinceritatea copiilor şi iubirea dintre doi tineri îndrăgostiţi mi s-au părut cele mai de dorit sentimente. Dacă am fi toţi aşa sinceri precum sunt copiii, dacă ne-am iubi unii pe alţii aşa cum se iubesc doi îndrăgostiţi, în ce lume frumoasă am trăi!
Dacă L-am iubi pe Dumnezeu aşa cum o fată îşi indrăgeşte iubitul. Dacă am sta cu gândul la El aşa cum stau ei unul cu altul în gând ca şi cum ar fi de faţă.
Ce sentiment puternic: iubirea ! Cât de mult se răgăseşte un tânăr prin iubire în aleasa lui. Noi tinerii suntem greu de mulţumit şi avem mereu ţinte de neatins în viaţă. Nimic nu ni se pare imposibil, totul e pentru râvna noastră la îndemână. Dar cu toate acestea iubirea îi oferă unui tânăr tot ce–şi doreşte şi mult mai mult. Nu se aşteaptă la aşa de mult chiar dacă dorinţele lui erau aşa de măreţe. Aşa e şi-n relaţia cu Dumnezeu, la început avem impresia că ne va fi bine dacă stăm alături de El dar nici nu ne închipuim cât de mult ne va depăşi El aşteptările, câte daruri ne va dărui şi ce mult va lucra prin noi asupra celor din jur.
În Vechiul Testament, în Cântarea Cântărilor relaţia dintre om şi Dumnezeu, dintre Hristos şi Biserică are ca analogie dragostea curată între doi tineri. Cântarea Cântărilor e un jurnal de dragoste, o iubire foarte puternică, clocotitoare, arzândă, dar sfântă şi fără de păcat. O dragoste curată dar aşa de puternic exprimată. Cântarea Cântărilor e un imn de dragoste, o declaraţie de iubire… pe care sfinţii lui Dumnezeu au înţeles-o, şi observand taina ei au introdus-o în canonul Sfintei Scripturi, astăzi făcând parte din cuvintele sfinte ale Bibliei.
Hristos îşi iubeşte Biserica aşa cum un băiat îndrăgostit până peste cap îşi iubeşte fata. Băiatul e în stare să facă orice pentru ea şi ar da orice să n-o piardă, aşa cum Hristos S-a dat chiar şi pe Sine pentru ca noi, Biserica lui Dumnezeu, să nu murim în păcat ci să revenim la viaţă. Biserica îl are pe Hristos în mijlocul ei aşa cum o fată îşi îmbrăţişează cu dor iubitul, fără să vrea ca acest moment să se mai termine. Biserica vorbeşte de Hristos aşa cum o fată vorbeşte tuturor de iubitul ei şi de cât de frumos şi de bine e alături de el.
Aşa cum pentru o fată lumea nu are sens fără iubitul ei, aşa şi pentru Biserică lumea nu-şi are rostul fără Hristos.
Cel mai frumos am văzut exprimată iubirea în relaţia dintre doi tineri, în iubirea mamei faţă de copilul ei şi-n faptele sfinţilor.
Când a terminat am început să discutăm despre una alta şi la un moment dat ea începe să se destăinuie, îmi povestea ce i se întâmplase cu o seară înainte. Spunea că fusese invitată de colegi în discotecă şi deşi era singură fără să aibă prieten, a acceptat. Erau un grup de 15-16 tineri în seara aceea şi printre ei era şi un băiat care trebuia să facă cunoştinţă cu o fată, dar se pare că lucrurile nu au mers aşa de bine. Bianca a intrat din întâmplare în vorbă cu el şi a aflat că „lipeală” nu reuşise. Au vorbit un ceas, două… Ceilalţi dansau, se simţeau bine. Ei tot discutau cu un suc în faţă. Au vorbit până dimineaţă, aproape 6 ore. Se plăceau foarte mult, aveau atâtea lucruri în comun, nu se mai săturau unul de altul.
Când au plecat el a condus-o acasă, s-au despărţit cu tristeţe dar şi cu bucuria de a fi petrecut o seară minunată, mult peste aşteptările lor.
În dimineaţa aceea înainte de a se culca, el i-a dat un mesaj. A doua zi au vorbit la telefon şi s-au văzut iar …
S-au îndrăgostit…
În noaptea aceea Bianca îmi povestea cu multă fericire în ochi tot ce i se întâmplase şi eu parcă îi sorbeam cuvintele, eram aşa de captivat… Povestea aşa de frumos, vorbea aşa de duios de el, era aşa de îndrăgostită în cât i se citea pe toată faţă. Nu mai trăisem niciodată aşa ceva, mă bucuram aşa de mult de ce i se întâmplase şi era impresionant de ce fel poate fi iubirea între doi tineri. Eram aşa captivat şi atent că parcă mi se-ntâmplase mie.
Ce curată e relaţia dintre doi îndrăgostiţi, cât de neprihănită poate fi dragostea dintre ei! Ce frumos îşi exprimă iubirea! Ce poate face iubirea dintr-un om! Totul e nimic pentru ea, şi el e totul. Nimic nu mai contează … decât el. Nimic nu le poate sta în cale şi nimeni.
Slavă Ţie Doamne pentru dragostea pe care ai dăruit-o tinerilor!
O tânără şi un tânăr îndrăgostiţi se privesc altfel, se ating altfel, se mângăie duios, nu se mai satură să stea împreună, tot ce-i înconjoară există doar pentru ei…
Nu mai au poftă de mâncare, nu se mai gândesc la şcoală, la părinţi, la prieteni, la familie, la probleme, la necazuri, ci doar unul la celălalt.
Din tot ce am trăit până acum, sinceritatea copiilor şi iubirea dintre doi tineri îndrăgostiţi mi s-au părut cele mai de dorit sentimente. Dacă am fi toţi aşa sinceri precum sunt copiii, dacă ne-am iubi unii pe alţii aşa cum se iubesc doi îndrăgostiţi, în ce lume frumoasă am trăi!
Dacă L-am iubi pe Dumnezeu aşa cum o fată îşi indrăgeşte iubitul. Dacă am sta cu gândul la El aşa cum stau ei unul cu altul în gând ca şi cum ar fi de faţă.
Ce sentiment puternic: iubirea ! Cât de mult se răgăseşte un tânăr prin iubire în aleasa lui. Noi tinerii suntem greu de mulţumit şi avem mereu ţinte de neatins în viaţă. Nimic nu ni se pare imposibil, totul e pentru râvna noastră la îndemână. Dar cu toate acestea iubirea îi oferă unui tânăr tot ce–şi doreşte şi mult mai mult. Nu se aşteaptă la aşa de mult chiar dacă dorinţele lui erau aşa de măreţe. Aşa e şi-n relaţia cu Dumnezeu, la început avem impresia că ne va fi bine dacă stăm alături de El dar nici nu ne închipuim cât de mult ne va depăşi El aşteptările, câte daruri ne va dărui şi ce mult va lucra prin noi asupra celor din jur.
În Vechiul Testament, în Cântarea Cântărilor relaţia dintre om şi Dumnezeu, dintre Hristos şi Biserică are ca analogie dragostea curată între doi tineri. Cântarea Cântărilor e un jurnal de dragoste, o iubire foarte puternică, clocotitoare, arzândă, dar sfântă şi fără de păcat. O dragoste curată dar aşa de puternic exprimată. Cântarea Cântărilor e un imn de dragoste, o declaraţie de iubire… pe care sfinţii lui Dumnezeu au înţeles-o, şi observand taina ei au introdus-o în canonul Sfintei Scripturi, astăzi făcând parte din cuvintele sfinte ale Bibliei.
Hristos îşi iubeşte Biserica aşa cum un băiat îndrăgostit până peste cap îşi iubeşte fata. Băiatul e în stare să facă orice pentru ea şi ar da orice să n-o piardă, aşa cum Hristos S-a dat chiar şi pe Sine pentru ca noi, Biserica lui Dumnezeu, să nu murim în păcat ci să revenim la viaţă. Biserica îl are pe Hristos în mijlocul ei aşa cum o fată îşi îmbrăţişează cu dor iubitul, fără să vrea ca acest moment să se mai termine. Biserica vorbeşte de Hristos aşa cum o fată vorbeşte tuturor de iubitul ei şi de cât de frumos şi de bine e alături de el.
Aşa cum pentru o fată lumea nu are sens fără iubitul ei, aşa şi pentru Biserică lumea nu-şi are rostul fără Hristos.
Cel mai frumos am văzut exprimată iubirea în relaţia dintre doi tineri, în iubirea mamei faţă de copilul ei şi-n faptele sfinţilor.
(Claudiu)
P.S. Și mai multe răspunsuri la întrebarea Dvs. puteți afla citind materialele de aici!
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Răspunsul tău
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
