Bună ziua, mulţumesc mult pentru răspunsurile dvs, care au mai aruncat puţină lumină în cunoaşterea unor lucruri şi în evoluţia mea spirituală. Dar mai am câteva întrebări, care mi-au apărut între timp. Spuneţi-mi, vă rog, avem nişte prieteni de familie, care trăiesc de mult timp împreună, dar nu sunt cununaţi. Am încercat de multe ori să-i convingem, că nu e bine să trăiască aşa (soţia întotdeauna şi-a dorit), dar soţul nu vrea nici în ruptul capului, motivând: „am mai văzut eu cununaţi…” Se zice că în casa unui necununat nu ai voie nici să intri, dar mite să mai mănânci din bucatele lor. Dar ce facem dacă îi avem prieteni de o viaţă, acum să-i jignim prin faptul că nu mai vrem să-i ştim, dacă nu se cunună? Cum e cu iubirea de aproapele? E valabil şi pentru naşa mea, care de asemenea n-a fost cununată, acum e şi divorţată. Sincer, sunt în dilemă… Şi înca una, suntem „în pauză” în relaţia cu finul nostru şi nici nu prea ştim de ce, nu ne-a dat nicio explicaţie, cu siguranţă i-am gresit cu ceva (soţul meu e cam iute din fire). El a încercat de câteva ori să discute cu finul, să ne împăcăm, căci rude suntem şi nu e bine să ţinem pică. El a refuzat categoric. Şi iarăşi sunt inpotmolită în întrebări fără răspuns clar. Mulţumesc anticipat şi Domnul să vă binecuvânteze pentru tot lucrul de „luminare” care-l faceţi.