Tată posedat?

Hristos s-a Înălţat! Sărut mâna părinte! Tatăl meu a suferit un atac cerebral şi o semiparalizie acum un an. L-am rugat pe părintele duhovnic din satul lui să-l spovedească, dar nu a reuşit o spovedanie adevărată, am scris pe hârtie ce pacate ştiam noi că a făcut, a fost întrebat şi a recunoscut că le-a făcut. Are însă perioade de crize când nu-l putem recunoaşte, îşi schimbă chiar şi fizionomia şi spune numai cuvinte murdare parcă vorbeşte necuratul prin el. În acele momente cred că este stăpânit de o fortă demonică. Este un om mândru în continuare. Când îşi revine imploră milă şi plânge. Cât am stat cu dânsul am făcut împreună rugăciuni, seara şi dimineaţa şi a fost calm, stăpânit, credeam şi chiar mulţumeam Domnului că a revenit la starea de dinaintea bolii. Dar după plecarea mea de acolo a început din nou cu vorbe murdare, cu blesteme, chiar cu violenţă fizică asupra mamei mele (83 de ani). Nu mai ştim ce să credem, are momente de revenire când ne uimeşte cu amintirile şi cu comportamentul respectos şi smerit, dar la puţină vreme are manifestări demonice (mai ales duhul desfrânării). Ce ne sfătuiţi să facem? Poate fi pedeapsă pentru pacatele neştiute de noi şi nespovedite? Mulţumesc din suflet pentru timpul acordat. Sărut mâna părinte!