Sfânta Taină a Cununiei

Cu binecuvântarea dvs părinte, vreau să adresez câteva cuvinte, celor ce vor să se căsătorească. Vorbesc din propria experienţă, nu din cărţi sau de la oameni. Mi-am dorit cu ardoare să am o familie, mă rugam mereu la Dumnezeu şi mi-a ajutat de am cunoscut o fată bună din toate punctele de vedere, cuminte, credincioasă, frumoasă, harnică. Vreau să menţionez că m-am păstrat pentru sfânta taină a cununiei, însă cu doar 2 luni de zile înainte de nuntă, am căzut în păcat şi m-a prins diavolul aşa rău, că nu vă pot spune, uitam de biserică, de slujbe, de milă, de iertare, de dragoste sufletească. M-am spurcat cu totul, diavolul ştia unde am slăbiciune, cu mine prostul şi am băgat-o în păcat şi pe soţia mea. Vreau să spun că taina căsătorieti nu e o joacă, e o mare răspundere, atât pentru femeie, dar mai mult pentru bărbat, este vorba de mântuirea sufletului, a familiei tale, a copiilor. Vreau să avertizez că nu doar plăcerile dragostei trupeşti înseamnă casatoria, ci şi necazul, lipsurile, nevoile, suferinţele, patimile, răbdarea între soţi şi dragostea fără de care nu se poate întemeia o familie. Eu acum mi-am pierdut familia pentru cele, ce am făcut, însă dacă ar fi, prefer să mor şi de Dumnezeu să nu mă las. Dar ce zic eu să mor? Căci dacă sunt plin de păcate şi mor e mai greu. Aşadar vreau să spun tuturor celor ce vor să se căsătorească, fără Dumnezeu nu faceţi nimic în viaţă. Diavolul are puteri enorme, însă nu mai mari ca cele ale lui Dumnezeu. El îngădue tot, mă rog pentru fericirea fiecăruia,pentru luminarea minţilor, pentru a-mi recăpăta cel mai frumos dar de după viaţă, ce mi l-a dat Dumnezeu – familia! Vă rog să mă iertaţi şi să nu fie om fără duhovnic, căci fără mâncare şi fără apă putem fi, fără dragoste nu, medicul sufletului nostru pe pământ este duhovnicul, care este slujitorul lui Dumnezeu! Iertaţi-mă şi mă binecuvântaţi, sfinţiţi părinţi!