căsătoria

Doamne ajută, Părinte! Să am iertare, vreau să-mi daţi nişte sfaturi duhovniceşti. Am 22 ani, nu am avut până acum nici un prieten, cu 2 ani în urmă ar fi încercat un băiat să se cupleze cu mine, dar nu am acceptat, cu toate că e băiat bun. Acum acelaşi băiat încearcă să fie cât mai aproape de mine, dar parcă ceva e la mijloc. Îl apreciez, că e băiat bun, dar parcă nu aş vrea să fiu cu el, aştept poate să întâlnesc un băiat şi mai bun. E vreun semn de la Dumnezeu că parcă tot timpul un glas lăuntric îmi şopteşte că merit mai mult. Sau mi-i frică sa nu-mi fi făcut ceva bunica mea, care e vrăjitoare şi nu sunt în relaţii bune cu ea, că am mai avut parte de băieţi buni care au vrut să fim prieteni şi i-am refuzat. Mi-i teamă să mă combin cu cineva, cu toate că-mi doresc să am şi eu un prieten. Ce să fac în legătură cu bunica mea, că ea i-a legat cununia la o verişoară de-a mea şi mi-i frică să nu fie şi în cazul meu. Vă rog să mă iertaţi şi să mă ajutaţi!