Binecuvântaţi. Mama în tinereţe a avortat singură un copil de parte bărbătească format complet. Copilul a fost conceput cu un alt bărbat prin necurăţie, după acesta l-a îngropat la rădăcina unui copac, nuc. Noi copiii din prima căsnicie avem mari necazuri din cauza aceasta. Ea a rămas cu acel om cu care a făcut păcatul, dar nu o iartă şi nici pe noi nu ne suferă. Eu m-am căsătorit după ani mulţi, şi de câţiva ani tot îmi plantez copaci, dar mi se usucă şi nu avem spor la nimic. Mi-am sfinţit şi casa şi locul, dar după acesta s-au uscat toţi copacii. De curând mi-am plantat un copac, nuc şi nu ştiu dacă nu o să se abată vreo nenorocire pe capul meu cu acest copac. Oricum spuneţi-mi e bine că am sădit acest copac poate prin felul acesta sfinţesc şi eu ceea ce mama a spurcat. După ce am plantat acest copac l-am stropit cu agheazma mare. Mă gândesc să îl mai ţin sau să-l smulg şi să îl arunc, nu ştiu cum este mai bine.