Mă numesc Mihai am aproape 25 de ani. În anii de școală generală am deznădăjduit într-un mod foarte urât de mila și ajutorul Lui Dumnezeu. Ajunsesem să-L urasc și să cer ajutorul diavolului, am scuipat icoanele din casă, am vrut să învăț desăvârșit meșteșugul vrăjitoriei, toate acestea făcându-le ca să mă răzbun pe niște colegi de clasă care mă băteau aproape în fiecare zi acestea ținând din clasa a 5-a până într-a 8-a. Abia cu vreo 4 ani în urmă am conștientizat gravitatea acestui păcat. De atunci mi-am schimbat viața, m-am spovedit,am început a lucra fapta buna, dar cu toate acestea am o oarecare teamă că Dumnezeu nu mă iartă. Mi-e frică să mă împărtășesc,totuși părintele duhovnic dându-și acceptul. Ce mă sfătuiți să fac?
- mihai a întrebat 15 ani ago
- last edited 8 luni ago
- You must login to post comments
Doamne ajută stimat frate. Un simplu lucru îți spun. Până a ajunge la Domnul trebuie să te ierți tu pe tine. Căci după cum am mai amintit și la întrebarea 1108: Regăsirea este o premergere a căutării. Încearcă să înțelegi care este importanța prezenței Dumnezeirii în viața noastră. Fără Ea nu putem spune că existăm. Ea este existența vieții noastre. Iertarea divină nu este condiționată decât numai de un singur lucru: să nu mai faci. Domnul ne iartă însă trebuie să ne iertăm și noi și să lăsăm cele făcute din neștiință la timpul celor. Să nu ne mai întoarcem nici măcar cu gândul la păcatul vechi și astfel iertarea va fi completă.
Doamne iartă cele ale tinereții și nu ține minte răul.
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 15 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
