Sărut mâna, părinte. Am un prieten foarte bun, suntem ca 2 fraţi şi ne spunem aproape totul, eu am o prietenă, dar el nu. De ceva timp este singur şi a căzut în patima păcatului malahiei. Mi-a spus şi mie despre acest lucru resemnat. L-am ascultat şi mi-a spus că a încercat de atâtea ori să se lase, a reuşit o perioadă relativ scurtă de timp, 1-2 săptămâni şi nu a mai putut rezista şi iar a căzut în acel păcat.Eu i-am spus să se ducă să se spovedească smerit, spunând cu spirit de resemnare acest lucru. Dar el nu are curajul să spună acest lucru nimănui, doar mie mi-a zis, căci îl cunosc de peste 6 ani. Se duce la spovedanie, dar îi este ruşine să spună acest lucru, îi este frică. Eu nu îl înţeleg, ia venit o idee, să se duca pe ascuns ca să zic aşa la un părinte, fie el calugar sau mirean, dar necunoscut din punct de vedere personal şi să se mărturisească, pentru că aşa nu i-ar mai fi ruşine, este păcat ceea ce a gândit el? Ce poate face să scape de patima acestui păcat?
- a întrebat 13 ani ago
- last edited 1 an ago
- You must login to post comments
Putem spune că prin această patimă cel împătumit se lasă condus de un demon al desfrînării, iar în lupta cu el ar mai ajuta rugăciunea cît mai deasă ( rugăciunea inimii), obositea trupului cu lucru fizic. Datorită leneviei, a îmbuibării, sau cînd sunt privite filme, imagini parnografice această patimă devine de neînvins, de aceea acestea ar trebui excluse. Cu credinţă în Dumnezeu putem trece peste toate, de aceea îndemnaţi-l să se apropie de El, şi, ca un prieten rugaţivă şi dumneavoastră pentru el.
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.