Sărut mâna, Părinte! Slavă lui Dumnezeu că avem un cuvânt de folos sufletesc de la Dvs! Aş vrea să vă mai întreb un lucru: eu, în trecut, am avut nişte conflicte cu fosta soacră, nu ne prea vorbeam, în fine, era urât. Eu am vrut să termin cu ura şi ciuda asta dintre noi, m-am spovedit, am luat Agheazma Mare, şi am început a vorbi cu dânsa, acum chiar ne împăcăm bine, la nivel de politeţe, înainte inexistentă între noi, deşi nu ne întâlnim aşa des. Părinte, eu îmi recunosc, în adâncimea sufletului meu greşeala şi prin împăcarea aceasta minunată poate ne fereşte Dumnezeu să ne mai întoarcem unde a fost relaţia dintre mine şi dumneaei, deşi eu sunt acum divorţată de fiul dânsei. Părinte, eu sunt foarte slabă. Adică, simt că Dumnezeu m-a întărit, nu mai cad pradă aşa uşor unor gânduri, însă când mă întâlnesc prea des cu dumneaei, îmi apare iar amintirea de firea dânsei băgăreaţă şi ostentativă, şi apoi lanţul problemelor din trecut, şi influenţele dânsei asupra soţului care îmi făcea scandaluri ….în fine, mizerii. VREAU să schimb relaţia dintre noi, să mă port ca o fiică cu ea, am simţit, cu ajutorul Domnului, dulceaţa iertarii şi uitării şi luării de la început. Dar, v-am spus, din cauza slăbiciunii mele sufleteşti şi poate şi a rănii adânci pe care a făcut-o păcatul neascultării în inima mea, mă tulbur când stau de vorbă cu dânsa prea mult. Mi-e frică că doreşte iar să mă domine, să dea comenzi, iar mie dacă nu îmi place asta, dânsa o să se supere şi apoi iar răceala între noi. Deci: e bine dacă o evit din când în când, adică să nu ma mai văd aşa de des? Am citit undeva că dacă suntem slabi, să fugim de oamenii cu care nu ne împăcăm, nu ştiu ce să cred. Pe de altă parte, o forţare prea mare a relaţiei noastre este sufocantă şi pentru mine şi cred că şi pentru dânsa, cred că nu mă suportă nici acum, dar se vede bine că amândouă ne dăm silinţa să ne ispăşim păcatele astea.