Impreuna-vorbirea cu femei

Hristos a Înviat! Părinte, sunt tânăr şi încă nu am terminat liceul. Momentan nu sunt decis ce voi urma: calea monahală sau viaţa de familie, dar orice ar fi, am în plan să aleg după ce voi termina facultatea (de principiu pe la 25 de ani). Până atunci mai e destulă vreme şi citind unele îndemnuri, am gândit că ar fi bine să mă pregătesc ca şi cum m-aş călugări, pregătindu-mi călugăria, iar de va fi de la Dumnezeu să mă căsăoresc, voi avea pregătită şi căsătoria prin vieţuirea superioară pe care am a o duce. Dar, acum, legat de ideea aceasta, referitor la călugări şi unii părinţi afirmă şi despre mirenii necăsătoriţi, „împreună-vorbirea”(îndelungată) cu femei, chiar şi pe temeiuri bune, poate (şi este) dăunătoare pentru suflet. Acum mă întreb şi sper să-mi răspundeţi sfinţia voastră: ar fi util/bine/folositor ca până atunci să îmi fac prietenă? Dar sa ne mutăm împreună? Că în atâta vreme trebuie întreţinută cumva relaţia (fără implicaţii sexuale, de altfel). Dacă aş găsi acum o fată aş putea s-o ţin până mă voi decide? Nu mi-ar afecta decizia, dar şi pregătirea de care v-am vorbit? Mulţumesc mult, anticipat!