milostenie sau nu?

Sărut mâna, Părinte. Uneori mă confrunt cu următoarea situaţie şi nu ştiu cum să mă comport: vreau să dau milostenie, sunt oameni care după exterior par bolnavi, săraci, necăjiţi, trişti, şi le întind nişte bani sau ce am eu, şi nu le dau aşa în batjocură, le dau ca să le fie de ajuns pentru ceva, îi şi mângăi, îmbrăţişez, etc . Însă ei mă refuză, zic să-mi văd de treabă, că ce m-a apucat să le dau lor de pomană, că ei nu sunt de aceia care primesc pomană, deci se simt jigniţi că le dau ceva. Atunci mă simt cam ruşinată şi confuză, am făcut bine sau nu, că acum am deranjat omul cu milostenia mea. Nu de puţine ori mă înfuriam pe mine şi îmi venea să plâng pentru că nu am studiat bine omul înainte să îi dau milostenie. De acum folosesc expresia „vreau să vă fac un cadou”, ca să primească ceva, dar şi aşa de multe ori se refuză. Nu cred în superstiţii, Părinte, dar poate fi asta un semn că Dumnezeu nu îmi primeşte mie milosteniile, aşa o fi de supărat El pe mine? Sau e doar o problemă de orgoliu a oamenilor? Sau e o metodă a Domnului de a mă smeri, să nu mă mândresc în sinea mea cu milosteniile? ce o fi, Părinte? Şi cum să mă comport când un om care pare extrem, dar extrem de necăjit, şi eu am ceea ce îi trebuie lui, acesta, spre stupefacţia mea, refuză? Nu îmi place să jignesc oamenii, nu o fac astfel prin vorbe, dar poate o fac prin gesturi? Sunt o grămadă de oameni care nu cerşesc pe la uşile Bisericilor şi care au lipsuri şi nevoie de ajutor, dar de ce refuză? Nu mai ştiu ce să mai spun…Cei care primesc milostenie sunt deja cei obişnuiţi, au şi ei nevoie de ajutor, le dăm şi lor, dar am văzut pe mulţi dintre aceştia că luau prea mult (cozonac şi vin şi altele) şi apoi le risipeau, de Paştele Blajinilor vezi numai cozonac aruncat şi ouă pe jos şi oameni care au băut prea mult întinşi pe jos. Şi atunci ….nu ştiu, e adevărat că milostenie cu forţa nu se poate? Mulţumesc şi rugaţi-va şi pentru mine, Ana-Maria.