pacate

Hristos a Înviat! Am o nedumerire, care de la un timp mă pune pe gânduri. Sunt domnişoară, necăsătorită, am 22 de ani. Menţionez că frecventez biserica când pot, mă mărturisesc şi mă împărtăşesc cu regularitate. Nu m-am căsătorit până acum pentru că nu am avut parte de cavaleri de care mi-am dorit eu, într-un cuvânt nimeni din cei care m-au abordat nu mi-au plăcut, în fine nu sunt nici prea matură deja ca să-mi ridic o problemă cu măritişul. Ideea e că mergând mai demultişor pe la mănăstiri, diverşi oameni(preoţi, maici, alte persoane care pretindeau a avea vedenii) mi-au spus că „mi-i legată cununia”. Sincer vorbind, eu nu prea am crezut şi nici nu prea cred în chestiile astea. Cred, pur şi simplu, că Dumnezeu îmi va da la momentul oportun persoana potrivită, poate că nu sunt pregătită pentru asta momentan… cine ştie. Am citit zilele astea într-o carte religioasă, ideea precum că, fetele cărora le sunt legate cununiile sau nu se mărită, au căzut în păcatul curviei sau al malahiei sau ascund păcate grave, de aceea până nu se vor mărturisi, nu se vor căsători, nu li se vor dezlega cununiile. Ideea descrisă acolo, nu prea admitea excepţii, drept urmare m-a pus pe gânduri. Vă mărturisesc, cu sinceritate, că sunt virgină, nu am avut pe nimeni până acum, chiar şi pentru lucruri minore, ca săruturile… oricât de absurd nu ar părea, (şi nu sunt urâtă, nu am probleme de sănătate, doar că sunt un pic mai plinuţă, cu forme, nu foarte exagerate), pur şi simplu sunt o persoană mai mândră, mai reţinută, mai capricioasă. Oricum cele citite mi-au dat de gândit. Rememorându-mi copilaria, adolescenţa, am încercat să-mi amintesc cam ce păcate grave posibil să fi făcut pentru a-mi fi legată cununia sau cel puţin, pentru a nu se apropia de mine o persoană de care să îmi placă. Aşadar, mi-am adus aminte că pe la vârsta de 12-14 ani, când copiii sunt extrem de curioşi(şi proşti), mai ales în materie de sexualitate, urmărind telenovele pe la televizor, am început, alături de prietene sau verişoare să mimăm scene de amor, sărutându-ne, mângâindu-ne, îmbrăcate fiind, iar lucrurile petrecându-se doar la suprafaţă. Într-un fel jucam nişte roluri, pe care le vedeam în telenovele. Nu am mărturisit niciodată acest păcat, pentru că nici nu ştiu cum să-l numesc, cum să-i explic unui părinte, e un fel de malahie, curvie, întrucât, repet, lucrurile se petreceau la nivel de săruturi şi mângâeri, nicidecum dezbrăcate sau în alt mod, toate fiind virgine şi după aceste scene, jocuri aiureşti, mă înţelegeţi ce vreau să spun. Spuneţi-mi, vă rog, cum să intitulez acest păcat şi cum să-l mărturisesc? Îmi cer iertare pentru că v-am răpit din timp şi pentru detaliile, poate de prisos. Vă mulţumesc anticipat! Doamne ajuta!