„să-ţi ţii mintea în iad”

Vă scriu cum explică aceasta, chiar Sfântul Siluan, din scrierile lui: „Trăirea duhovnicească”, zicând: Domnul mi-a zis să-mi ţin mintea mea în iad şi să nu deznădăjduiesc. Deci eu am început să gândesc aşa: mâine voi muri şi mă va înghiţi iadul pentru păcatele şi ticăloşia mea şi mă voi plânge acolo şi tângui şi striga: unde eşti Dumnezeul meu?… Şi nu l-oi mai vedea…. ce straşnic e…. o existenţă fară El! Dar  tu Domane, eşti bun , blând şi milostiv, iartă zidirea ta pierdută şi rătăcită, curăţeşte-mă de păcate şi nu-ţi mai aduce aminte de ele, nu mă lăsa să pier, că la Tine nădăjduiesc zi şi noapte! Şi mare folos am luat de la aceste gânduri: mintea mea s-a curăţit, şi demonii nu mă mai chinuiam pentru mândria mea! Mi-a arătat Domnul, că calea ce duce spre Împărăţie, e din plâns şi întristări, doar aşa îţi păstrezi duhul umilit. Minunat şi tainic lucru mi-a deschis Dumnezeu, cărui fie Slava-n veci, Amin!

Doamne, Împărat al slavei, milostiveşte-te spre noi!