discutii aiurea,

Sărut mâna, părinte, mulţumesc mult pentru răspuns! Scuze că poate n-am scris pe alocuri cam coerent, dar teama şi tulburarea m-au făcut să scriu repede şi sa nu-mi dau seama că am scris cam eronat. Mă iertaţi. Şi mulţumesc că în mare parte aţi înţeles ce am scris. Bunul Dumnezeu să mă lumineze şi să mă ajute şi pe fetele minunate care le am. Şi recunosc că sunt cam severă, dar în rest încerc cât pot mai bine să le susţin şi să le fiu aproape. Mare-i Dumnezeu şi îi va fi din nou milă de mine, cea nevrednică şi care greşeşte de multe ori, dar care totuşi nu se va uita la ce am mai greşit în cei 6 ani, şi se va uita la ceea, ce am făcut şi am încercat să fac bun. Că dacă aş fi fost bună, nu ar fi căutat la mine Dumnezeu, dar aşa mă mai lasă, şi îmi mai dă un imbold. Să nu uit ca pe lumea aceasta nu-s chiar singură, cum zic unii. Şi să-mi amintesc mai bine de perioade din viaţa de copil când eram mai aproape de El. Dar poate mi-a da putere şi atunci voi fi şi mai mult către Dânsul şi la ceea ce face El, nu oameni. Aşa cum mi-a fost când am fost copil şi n-am uitat. Cum de multe ori mă ajuta. Vă mulţumesc pentru răspuns! Sănătate!