Neincredere

Bună ziua şi Hristos a Înviat! Am o problemă, încep de la început, mă întâlnesc cu un băiat deja de 4 ani, în tot timpul acesta nu am ajuns la subiectul serios de căsătorie, la început mult bea, venea târziu acasă şi se purta urât. La un timp m-am săturat de toate acestea şi m-am decis să plec, m-am întors doar cu o condiţie că leapădă băutura, acuma de un an şi ceva nu mai bea, dar în schimb a apărut, o gelozie bolnavă faţă de mine. Anterior era în contact, mai mult telefonic, cu soţia unui prieten bun, asta mă deranja foarte mult, pe urmă mi-am spus poate într-adevăr sunt doar prieteni, şi când prima dată i-am spus soţului femeii acestea, că prietenul meu se sună cu ea, a fost scandal, în sensul în care prietenul meu m-a lovit şi mi-a spus că n-am ce mă băga în viaţa lui. Tot am vrut să plec, dar niciodată nu mă lasă să ma duc de la el. Undeva un an în urmă, femeia acesta cu soţul ei, a fost la noi în casă şi după aceia două luni mai târziu s-au început crize straşnice de gelozie, femeia asta i-a recomandat o ghicitoare, care i-a spus doar minciuni prietenului meu despre mine. A comunicat cu ghicitoarea aceasta vreo jumătate de an, până când ea a cerut o sumă mai mare de bani de la el, şi el nu i-a trimis, de atunci nu l-a mai sunat. Prietenul meu cu ghicitoarea acesta nu s-a văzut niciodată, a fost doar pin telefon, dar femeia care i-a spus de ghicitoarea asta, ele se cunosc foarte bine, el a trimis fotografii femeii celea, care i le-a dus la ghicitoare. Dar ce folos, în cap la el a rămas una şi bună, că ea spunea drept. Nu ştiu cum să mă lupt cu nedreptatea asta, m-am săturat, nu mai pot îmi pare că înebunesc de atâtea prostii auzite în numele meu, nu mai suport faptul să mă învinovăţească cineva atâta, mă obijdueşte, îmi murdăreşte numele şi mă pune să recunosc ceea ce nu am făcut, dar nu vrea să ne despărţim, spune că mă iubeşte şi nu poate trăi fără mine, dar eu nu pot să continui a fi cu un om care în fiecare zi îşi imaginează tot ce vrea şi mă învinovăţeşte de ceea, ce eu nu fac şi nu am făcut, ce se întâmplă? Am fost la un preot şi mi-a spus că acesta e ca un triunghi, din care ar fi bine să ies. De ce viaţa e atât de ne justă, şi de ce se întâmplă asta cu mine. În viaţă am făcut păcate, dar cu prietenul meu am fost sinceră, şi mi-i foarte obijduitor să creadă toate minciunele acestea şi să-şi imagineze mai departe şi în fiecare zi doar fals. În 4 ani de zile nu l-am schimbat, din contra l-am ajutat cu mult, de ce crede pe alta, dar nu pe mine, n-are deloc încredere în răspunsurile mele, parcă are o depresie, ori cum zic eu, parcă ar fi vrăjit. Nu înţeleg deloc ce se întâmplă, şi când îi spun că femeia prietenului lui poate fi de vină în toate acestea, el nu crede, sunt sigură că într-un timp şi poate şi acum ei resimt ceva unul pentru altul. Cum să scap de tot răul acesta, să nu mai aud înjurări, să nu fiu obijduită, şi să nu mă vinovăţească pentru ceva ce n-am făcut, am credinţă în Dumnezeu, şi-i repet tot timpul, Dumnezeu totul vede şi va da la toţi ce au meritat. Dar îmi pare rău că o relaţie de atâţia ani se stinge din cauza la o nedreptate falsă! Ajutaţi-mă vă rog frumos dacă puteţi. Poate sunt rugăciuni care pot să mă ajute, vara aceasta vreau să mă duc la mănăstire, poate îmi puteţi recomanda la care mănăstire, ori vreun preot, care poate să-mi spuie ce să fac, pentru că toata situaţia asta rea să se termine. Vă mulţumesc din suflet dacă aţi citit cu atenţie, tot ce v-am povestit. Sărut mâna, părinte! Doamne ajută!