Doamne ajută. Cel mai bine ar fi: „Aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu” Ev. după Luca cap. 20. Eu aș face o mică asumare la cazului nostru a înțelesului Scripturistic: Dați sufletului ce este pentru suflet, pentru că ajunge trupului cele ale sale. Zilele de sărbătoare să fie pentru suflet. Și să nu se mai discute despre ce să facem cu banii din acea zi. Nu e important ce facem cu banii din zilele care sunt pentru suflet. Nu aceasta este important, ci cât de mult încercăm să fim împliniți și sufletește. Nu vreau să fiu judecat prin îndemnurile pe care vi le-aș spune: dați banii la o biserică, faceți milostenie, cumpărați – după cum și spuneți – ceva în casă. Doar atât vă spunem: hrăniți și sufletul, mergând la izvorul hranei.Nu vom fi judecați ce am făcut cu banul ci cât am hrănit sufletul. Păcat este să nu hrănim sufletul.

Hristos Domnului nostru să ne fie adevărul mărturiilor noastre.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie