Sărut mîna, părinte. Înţeleg că din momentul că am să pot primi totul ce se întîmplă în viaţă ca voia Domnului voi reuşi să am mai puţine abateri şi să merg mai sigur pe această cale. Şi da, deja nu mai pun la îndoială că anume aşa cum se întîmplă este spre binele meu. Dar încă nu prea simt puteri pentru a o putea accepta cu adevărat. În momente cînd nu prea ştiu cum va fi şi este mare probabilitatea să nu fie cum mi-aş dori cum ar trebui într-un fel \”să mă pregătesc\” ca să nu fie acea suferinţă provocată de la neîndeplinirea propriei dorinţe. Doamne ajută.