Sărut mâna, părinte. Iertaţi-mă că iarăşi intervin, dar momentan, am sufletul sfărmat şi simt nevoia să vă cer sfatul. Rog pe Bunul Dumnezeu să-mi dea înţelepciunea şi răbdarea de care am nevoie. Am mai primit răspuns la o întrebare iar sfatul pe care mi l-ați dat îmi este de mare folos și ajutor. Am multe necazuri dar vreau să vă întreb doar despre unul care m-a adus la capătul puterilor. Sunt căsătorită de 18 ani iar soțul meu are patima beției. De la începutul căsniciei am mers din mănăstire în mănăstire pentru vindecare; (am mers și la dezalcoolizare de mai multe ori). „Luptă” și el împotriva acestei patimi(neputințe) citind rugăciuni(merge regulat la biserică, se spovedește, avem un duhovnic). De la acest lucru am avut multe necazuri și chiar în seara asta m-a salvat bunul Dumnezeu de la o mare nenorocire. Am simțit nevoia să-mi spun necazul și sunt și după un șoc care mi-a provocat o mare frică. Vă rog să mă iertați că v-am scris atât de mult dar am nevoie de un sfat. Ce pot face în continuare? De despărțire nici nu poate fi vorba. Am înțeles că Dumnezeu mi-a dat această cruce de dus pentru păcatele mele dar aș dori un sfat! Ce aș putea face pentru vindecarea lui ca să putem avea o viața liniștitită(fără scandaluri, insulte, etc.) Sărut mâna. Doamne ajută și iertare.
- doina a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Bună seară și Domnul să fie cu tine. Grea încercare este. Mai ales că nu e ceva ce e în întreaga ta voință și putere. Ai de luptat cu patima celui de lângă. Mă bucur foarte mult să aud că recunoașteți importanța și sfințenia Tainei Cununiei. Vă asigur că la sfârșitul drumului veți găsi cu nuna: desigur că potrivită tăriei statorniciei voastre. Patima beției e o patimă grea. Anevoioasă e calea dar asigurată mântuirea, mai ales atunci când e vorba de o luptă în familie. Sunteți cea care trebuie să ajutați soțul să lupte. Faceți cu dragoste și cu sprijin. Atunci când nu ai cu cine mai degrabă să renunț iar când e cazul să o faceți doar numai cu dragoste. Țineți cont că mică e vina lui și mai mare e afecțiunea patimii. Nu încetați să îi acordați iubire, ba vă îndemn la mai multă dragoste. Are nevoie acum de aceasta și îl poate ajuta mai mult. Nu vă irosiți puterile atunci când nu e cazul(când e biat) căci poate să vă fie ca o proprie pedeapsă, să agravați situația și atunci să vă faceți propriul rău. Cel mai bine să faceți totul cu iubire și din dragoste. Și vă spun că deja lucrează Dumnezeu: odată ce soțul luptă. Rămâneți în rugăciune și mereu cu îndemn blând să îi fiți alături. De la noi transmiteți-i că foarte mult ne dorim un bine desăvârșit pentru el și am vrea ca într-o zi să auzim de bucuria cea mare pe care demult o așteptați. Însă aceasta va veni fără să fie simțită. Va veni cu încetul. Nu forțați lucrurile. De umblatul pe la mănăstiri! Să nu credeți că e în zădarnică, dar vedeți că Domnul așteaptă nu să mergeți doar la Mănăstire ci să faceți o mănăstire în sufletul vostru. O credință mai puternică v-ar ajuta mai mult. Pentru rugăciune vă recomand: „Rugăciune către Cuviosul Moise Arapul pentru vindecarea de patima băuturii”
Iubiți omul și urâți patima: nu îl urăți pe omul împătimit.
Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
