Sărut mâna! De câte ori are un eșec soțul meu, se poartă urât cu mine. În fața celor care i-au făcut o nedreptate, e foarte umil, dar ajuns acasă mă acuză pe mine de toate neajunsurile. Cum să scap de această situație de victimă? Cum mă pot apăra? A vorbit și Părintele cu el și a spus că soțul meu și-a făcut o obsesie din acest lucru. Toate frustrările, nedreptățile le pune pe seama mea. Unde am greșit de am ajuns așa?
- a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Doamne ajută. Și credeți că noi o să spunem altceva decât acel părinte? Însă aș putea cumva completa. Atunci când sunteți mustrată pe nedrept să nu vă întristați. Lăsați să vă învinuiască. Poate așa ia sta mai bine și lui pe suflet. Singura apărare ar fi tăcerea și rugăciunea minții. Atunci când vă spune lucruri care nu merită atenție rostiți în gând rugăciunea: „Împărtate ceresc” și toate se vor liniște. Iar noi săă ajungem să ne întristăm doar tunci când suntem vinovați. În rest: Domnul cu toți cei care ne învinuiesc pe nedrept. Încercați și așa și vedeți ce iese.
Doamne miluiește și luminează.
Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
