alcoolism

Sărut mână, părinte! Aș vrea foarte mult să aduc în fața dvs. un subiect foarte delicat – alcoolismul în familie. Trăiesc această dramă de peste 14 ani de când tata a început să bea puternic. Tata a fost un om respectat, a fost mecanic de locomotivă, a fost printre primii, și și-a iubit foarte mult meseria, dar ca familist… JALNIC. … începând din 1995, o dată cu pensionarea, a început să bea trăind într-o cumplită negare de sine, partea cea mai proastă este că nu ne lasă să facem nimic pentru el, nici vorba de terapie! E prea slab ca să meargă acolo! Trăim în scandaluri nesfârșite și fără motive reale (doar bețivii și scandalagii inventează motive), agresiuni verbale și în umilințe eu și restul membrilor familiei. Tata provine dintr-o vită de bețivi, moși și strămoși și nici credința în Dumnezeu nu este pe primul plan la ei….. mama, copilă fiind (s-a măritat la 19 ani cum era pe vremea aceea) nu s-a putut opune, nu avea maturitatea necesară că să înțeleagă că tata nu era chiar o alegere bună pentru ea… în consecință, a rămas lângă el….noi suntem 3 frați. Mama săracă, a fost pentru noi și mamă și tată pentru că tata nu a fost niciodată apropiat de noi, nici măcar când era la serivciu și nu bea. E un om egoist, care s-a gândit doar la el și dacă totuși s-a gândit și la noi… a făcut-o doar material nu și sufletește, mi-a lipsit, de fapt ne-a lipsit mie, mamei și celor 2 frați ai mei …ne-a lipsit afecțiunea unui bărbat și ajutorul lui de nădejde, mama nu a avut NICIODATĂ cu cine se sfătui iar tata s-a opus mereu progresului, datorită mamei, noi cei 3 frați, am ajuns să avem toți studii superioare și să fim cât de cât realizați, doar eu mai stau cu părinții dar nu pentru mult timp căci va trebuie să plec la master în alt oraș. Mama nu a fost ajutată de nimeni când noi eram mici, tot greul a fost dus de ea, tata nici măcar o factură nu a plătit, dacă ar fi avut măcar un ajutor din partea cuiva ea ar fi divorțat, dar așa a preferat să se sacrifice ea, tata nu a lăsat-o să facă nimic, nici facultate, nici serviciu, el a adus banii și cam atât, este foarte adevărat că părinții nu trebuiesc judecăți, totuși trebuie să recunosc că „erorile de calcul” ale părinților mei în privință compatibilități lor mi-au ucis sufletul atât mie cât și fraților mei, atunci când trăiești în casă cu așa om uneori ești nevoit să te comporți așa cum nu ești de fapt și treci niște încercări pe care poate nu le meriți…și dacă totuși le meriți măcar știi că tu ești un păcătos care totuși caută Lumina…. Părinte, nu sunt vrednică să scriu aceste rânduri. Poate eu sunt mai rea că tata, cine știe, și totuși situația devine din ce în ce mai grea. stând și văzând cum mamă mea este umilită, deși este o ființă așa de delicată…. E FOARTE GREU DE SUPORTAT, mai ales că mama mea provine dintr-o familie unde Dumnezeu este întâietate… o familie care a căutat să trăiască altfel, care se mai gândea și la valorile spirituale… bunicii mei, oameni simpli și trecuți prin greu (bunica  mea a avut 9 copii!!) au educat-o pe mama în spiritul binelui și asta înseamnă și responsabilitate, mama nu e violentă, nu vorbește urât, e credincioasă, e la locul ei, nu bea, nu fumează, nu risipește bani… mama e strategul casei de fapt, mai rău este că tata a început să tulbure și vecinii, se ceartă cu ei, am fost amenințați cu amendă … deci cam tot ce construim noi pe de o parte, tata strică pe altă. Nu vrea să renunțe la băutură sub nici o formă, nu ne-a bătut dar în schimb agresiunea psihică și înjurăturile sunt cumplite, și se repetă foarte des, de fapt….ce rost mai are să dau detalii când vă imaginați și dvs ce înseamnă traiul lângă un astfel de om…. Părinte, tatăl meu nu merge niciodată la biserică și nu s-a împărtășit de când s-a căsătorit! E încercarea vieții la mine și familia mea, ce sfat îmi puteți da? Există rugăciuni speciale pentru bețivii ăștia? Pentru luminare minții? Sau vre-un acatist care să îl citim măcar noi pentru el dacă el oricum nu citește? Noi suntem mereu la rugăciuni de 40 de zile dar oare de ce simt că mai trebuie făcut ceva? Familia este sfântă…și cât de prețioasă este LINIȘTEA DE ACASĂ într-o epocă în care totul se năruie în jur…. Vă mulțumesc că m-ați ascultat.