Doamne ajută, Părinte! Nu e prima oară când vă scriu, am mai apelat la dvs cu multe întrebări. Vreau să-mi mai dați niște sfaturi duhovnicești. Sunt studentă la medicină, la sfârșit de iulie cu ajutorul lui Dumnezeu termin sesiunea de examene, și ar trebui să plec în vacanță. În vacanță lângă mama, tata, fratele. Dar nu-i ceea ce-mi doresc eu, liniște și pace sufletească. Părinții mei muncesc din greu la pământ, au luat credite de la bancă și au investit la pământ, dar rezultate nu prea. Din contra au intrat în datorii foarte mari. Tatăl meu muncește, dar totodată este consumator de alcool în exces zilnic, seara când ajunge, numai certuri în familie. Săraca mamă, nu știe ce să mai facă, zilnic este sunată de la bănci pentru achitarea datoriilor, îi crește rata de dobândă pe zi ce trece. Pe lângă pământ, au și un magazin propriu, dar venituri nimici. Fratele are 25 ani, a terminat facultatea și nu-și găsește de lucru, muncește și el la pământ. Să menționez că părinții mei nu s-au împărtășit de vreo 15 ani dacă nu mai mult. Tata nu l-am văzut niciodată să meargă la biserică, nici în ziua de Paști, l-am rugat să vină cu mine și nu a vrut. Mi-a lipsit din totdeauna căldura sufletească a părinților… cel puțin tata, nici măcar nu mă cuprinde când trebuie să plec la facultate (fac studiile în România). Părinte, sincer nu vreau să-l judec, dar când mă gândesc că trebuie să plec acasă îmi vine să plâng… M-am săturat să o văd pe mamă tristă și neajutorată, nu are cu cine să vorbească, trebuie singură să rezolve toate problemele. Dacă e să-i ceară tatei un sfat, el începe să strige și nu mai are cu cine să vorbească. Fratele se ceartă des cu tata, până când tata îi spune să plece din ogradă cu totul. Fratele e în aceeași situație ca și mine, eu nu am avut nici un prieten până la 22 ani, după cum vă povestisem într-o întrebare anterioară, și el la fel nu are nici o prietenă (vă povestisem de bunica tatălui care știe să facă vrăji, noi nu mergem deloc la ea). De câte ori a mers mama la ea, de ațâțe ori când ajungea seara la 12, i se făcea rău, nu mai avea aer deloc.. Eu cu fratele nu mai mergem la ea de mult, dar totuși mi-e frică să nu ne fi făcut ceva, că nu ne vrea binele. Părinte vă rog să mă iertați, sincer m-am săturat, nu mai vreau să aud de beție, certuri, datorii, telefoane de la bănci. Când sunt acasă ajung să nu frecventez nici eu Biserica. În timpul anului la facultate, mă simt foarte bine, aproape zilnic merg pe la mitropolie, sunt cu totul alt om. Vă rog să mă sfătuiți, ce aș putea face pentru familia mea? Îi trec tot timpul la acatiste, mă rog pentru ei. Nu am putut niciodată să-i conving să frecventeze și ei Biserică. Îmi pare foarte rău. Părinte, vă mulțumesc pentru timpul acordat, mă iertați pentru toate detaliile date, vă rog să-mi dați niște sfaturi.. Binecuvântați părinte!