Părinte vă mulțumesc pt răspunsul întrebării 12585. Dar poate nu m-am exprimat bine, nu că eu nu aș vre să am duhovnic, dar locuiesc în Italia unde sunt doar preoții catolici, câteodată mă duc mă mai spovedesc la ei, mă mai duc la slujbe doar pt că mă simț câteodată ieșită din lume, am nevoie câteodată să văd și alți oameni care aduc slavă Domnului, de obicei citesc minunatele articole după acest site și iau aminte la vorbele sfinților, știu că ortodoxia are harul Sfântului Duh căci altfel eu nu aș fi fost găsită, dar departe de biserică și fără duhovnic am eu șanse de mântuire?… Până acum am înțeles că luptă pe care o dau e împotriva mea însumi, că există un loc care mă așteaptă, unde nu va mai există suferința iar sufletul meu plânge de dorul lui Dumnezeu… câteodată îmi este fff greu datorită faptului că nu am cu cine să vorbesc despre acest dor care mă arde… dar câteodată realizez că acest dor este cel mai frumos sentiment trăit, bineînțeles că am și momente când fericirea îmi umple sufletul doar pt că spun mulțumesc Doamne că ești așa bun dar îmi este și fff greu mai ales că îmi este frică să nu o iau ca cei din secte sau să înceapă mintea mea cea nebună să-și facă un Dumnezeu doar al ei. Să vă rugați pt mine părinte să-mi fac datoria mea de creștin pt a moșteni și eu un loc în Împărăția Domnului nostru