0
0

Doamne ajută. Mergând pe stradă și vorbind cu cineva nu am fost atentă la bărbatul care venea în fața mea și acesta profitând de acest lucru a pus mâna pe mine într-un loc în care mi-e rușine să spun. De uimire și de rușine m-am pierdut cu firea și l-am înjurat într-un fel în care l-am pomenit și pe cel rău. Am fost și eu surprinsă neplăcut de înjurătura mea, de obicei nu recurg la așa ceva și credeam că m-am lecuit de astfel de expresii… Apoi tot drumul m-am simțit murdară, vinovată, deși eu nu l-am provocat în nici un fel, purtăm o fustă largă până în pământ și un tricou larg. Mă chinuia întrebarea „de ce mi s-a întâmplat așa ceva, de ce a îngăduit Domnul să mi se întâmple așa ceva?” Și m-am gândit că e o pedeapsă de la Dumnezeu pentru păcatele mele, pentru că în adolescență purtasem și eu haine provocatoare și am făcut și alte păcate legate de desfrânare. Ceea ce vreau să știu este cum ar fi trebuit eu să reacționez în situația dată? Ce trebuia să-i spun sau să-i fac acelui om? Eu în afară de faptul că mi-a ieșit fără să gândesc acea înjurătură, mi-am văzut de drum rușinată… Ce ar trebui să spovedesc din întâmplarea această în afară, evident, de injutaura respectivă? Păcatele din adolescentă le-am spovedit. Vă rog să mă iertați, poate e o îndrăzneală prea mare să scriu despre așa ceva… E rușinos.

  • a întrebat 12 ani ago
  • last edited 3 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Pe lângă faptul că aveți lipsa de grijă față de cele ce vă înconjoară, nu sunteți foarte atentă, mai aveți și lipsa de reținere, de control al cuvântului. În aceste momente puteți să vă cercetați trăinicia voastră. Nu atunci când e pace vedeți cum e trăirea voastră ci atunci când sunteți încercați. La încercarea vieții se luminează esența trăirii celui în cauză. Să vă mărturisiți slăbiciunea în cuvânt frumos: vorba urâtă și murdară și să cereți canon pentru a vă depărta de această încercare. Apoi să mărturisiți și faptul că sunteți puțin neatentă în viața ce vă înconjoară. Și cele întâmplate nu cred că e cazul să le vedem ca de la Domnul. Pentru prostia noastră nu poartă vina Domnul. Încercați să vă cercetați umblatul, să vă călăuziți pașii și atunci să vedeți de vă veți mai întreba: Oare de ce Doamne mă încerci în aceasta? … .

Doamne miluiește și ne iartă.

mag. Vitalii Mereuțanu

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.