OCHIUL CONŞTIINŢEI

Bună seara din nou, tuturor. Sărut mâna, PĂRINTE! Mi-a plăcut articolul scris de Cătalin, aşa este, nu putem sluji şi lui DUMNEZEU şi lui mamona, dar, ne lăsăm înşelaţi mai mereu, de duhurile necurate pentru lucruri care trec. Îmi aduc aminte de o istorioară de unde am tras o frumoasă învăţătură: se spunea că 2 călători rătăciau prin pustie şi ajunsese în pericolul de a muri de foame şi de sete. Deodată în zare ei văzură un pom înâlt cu umbră deasă. Ajungând la pom călătorii observă că au găsit o traistă de la alţi călători. Bucuroşi, credeau că vor găsi ceva de mâncare în ea, însă când au desfăcut traista au văzut doar aur, AURUL acela nu le-a putut ajuta ca să-şi astâmpere foamea şi setea şi au murit de foame lângă traista cu aur. Puţin mai departe era un izvor cu apă limpede dar ei neştiind şi cum erau fără putere au murit acolo. Aşa se întâmplă şi cu noi în acest pustiu al lumii care nu are hrana pentru suflet, e un pustiu fără apă şi fără pâine sufletească. NOI AVEM ACEST IZVOR LIMPEDE CARE ESTE SFÂNTA BISERICĂ, trebuie doar să venim să ne adăpăm. Şi eu priveam toate astea precum ca ceva intrat în istorie dar astăzi crezând ştiu că e calea spre SALVARE, spre MÂNTUIRE. DOAMNE TREZEŞTE OCHIUL CONŞTIINŢEI NOASTRE CA SĂ ÎNŢELEGEM ŞI SĂ FACEM VOIA TA!