0
0

Sărut mâna părinte. Vă mulțumesc foarte mult pentru răspunsul de la întrebarea nr.13068. Relația mea cu fosta soție nu a progresat deloc, ba mai rău, se pare că are alt bărbat. Am înțeles că dragostea nu se impune cu forța și că eu sunt singurul vinovat pentru toată tragedia asta care a lovit fosta noastră familie. Daca îmi va cere, voi merge cu ea și vom desface cununia, nu vreau să-i mai provoc durere și nu vreau să ne mai certăm pe tema asta. Cu atât mai mult nu vreau să facă păcate pentru care s-ar putea să plătească fiica noastră. Mi-am scris pe o foiță o rugăciune pentru soție (chiar dacă după lege pământească suntem divorțați dar suntem cununați și încă îi mai spun soție) și o citesc în fiecare zi, dar se pare că bunul Dumnezeu ne-a pregătit căi separate pentru noi. Mă doare însă un lucru, în ultimul timp, sub orice pretext, ține fetița noastră cât mai departe de mine. Eu iubesc acest copil ca pe ochii din cap și îmi este foarte dor de ea. Știți foarte bine că între tată și fiică există o relație mai specială, ea este foarte atașată de mine, când mă duc să o văd nu vrea să mă lase să plec, mi se rupe sufletul la despărțire, îmi vine să plâng ca un copil. Fosta soție îmi spune că atât timp cât suntem divorțati, copilul nu ar trebui să fie atât de atașat de mine, pentru că după ce plec eu plânge și întreaba de mine în fiecare zi și se poartă urât cu mama sa. Copilului nu i-am făcut niciodată nici un rău, mi-aș da viața pentru acest îngeraș, o ajut cu ce pot, uneori stau eu flămând doar ca să știu că are ce mânca. Cum să-i explic acestei femei că Dumnezeu ne-a dăruit acest copil NOUĂ , la amândoi, nu numai ei, și că ar trebui să mă lase să o văd mai des, de dragul ei în curând o să mă mut mai aproape de locuința fostei soții, dar ea se pare că nu e tare încântată de acest lucru. Oare nu e păcat să lipsești copilul să-și vadă părintele și invers? Ei îi este frică că fetița noastră s-ar putea atașa foarte mult de mine și nu ar accepta un tată vitreg. Vă rog să mă scuzați pentru scrisoarea atât de lungă și poate plictisitoare, dar nu am cu cine vorbi pe tema asta. Încerc să vorbesc cu fosta mea soție, dar ea se enervează și nu vrea să facă nici un pas înapoi. Vă mulțumesc și vă doresc sănătate multă și răbdare cu noi păcătoșii și nevrednicii. mulțumesc.

  • You must to post comments
0
0

Vă înțeleg perfect iubite frate într-u Hristos durerea. Și, nu știu dacă există ac de cojoc pentru soția Dvs. Unii oameni, din păcate se încăpățânează rău de tot în principiile lor. Și, cu adevărat, nu există prostie mai mare decât să îndepărtezi copilașul de tatăl sau de mama sa. Rostul și misiunea noastră în situația când familia s-a despărțit trebuie să fie dimpotrivă, cea de a face pe copilaș cu orice preț să nu simtă lipsa ambilor părinți. Știu, uneori așa ceva este imposibil, dar în pofida tuturor lucrurilor, sau a incidentelor care s-au întâmplat între Dvs. anume copilașul nu trebuie să sufere… Nu pot decât să vă îndemn la mai multă răbdare, față de ea și față de capriciile ei, dar totodată, nici prin cap să nu vă treacă, ca de dragul liniștei între Dvs. și soție, să vă lepădați de dreptul de a fi alături de copilaș, măcar cât este cu putință în situația creată…

Dumnezeu să vă întărească frate. Nu vă pot fi povățuitor în situația dată. Doar, vă pot ruga și îndemna, ca cât mai mult să vă rugați și pentru soția Dvs. și pentru copilașul cu care v-a binecuvântat Dumnezeu. Sunt sigur, Dumnezeu o so lumineze, de ve-ți cere cu tot sufletul lucrul acesta!

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.