Întristarea

De ajutat se poate mereu, chiar şi cu un sfat bun, o mângâiere sufletească, rugăciune pentru ei. Vă întristaţi din dragoste pentru ei, vă înţeleg. O, cât de bine şi binecuvântat ar fi de ne-am întrista mereu şi pentru cei mai trişti ca noi, cei flămânzi şi pribegi, cei bolnavi şi infirmi. „Căci şi păcătoşii iubesc pe cei care-i iubesc, atunci ce merit poţi avea?” Să iubim, ajutăm şi întristăm pentru cel ce e în primejdie şi necaz, iată adevărata trăire creştină şi urmare a Domnului nostru Iisus Hristos! Căci El s-a lepădat de Sine şi de ai Săi şi a slujit mereu poporului şi celor împovăraţi. Apoi a spus: „Învăţaţi de la mine şi urmaţi mie.”

Sper că aţi înţeles mesajul pe care am dorit să vi-l trimit şi să înţelegem un lucru: de ne deschidem inima şi braţele unui străin spre ajutor, Domnul de zeci de ori mai mult se îngrijeşte şi de familia ta, pentru că-i urmezi Lui şi ai devenit ucenicul Său!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie