Doamne ajută…vă scriu să îmi mai mângâi sufletul….citind printre întrebările puse de către creștini văd că mulți se căiesc de păcate…ce mă întristează pe mine este că și eu cer iertare pentru multele mele păcate la Preabunul Dumnezeu, dar câteodată simt că o zic doar cu gura….îmi pare rău de ele și aș vrea să primesc mântuirea dar nu simt acel foc ce arde în suflet….nu mă rog cum ar trebui….aș vrea să plâng tot timpul la rugăciune…nu e așa….câteodată își face Dumnezeu milă și îmi dă lacrimi….atunci simt o fericire care aș vrea să rămână tot timpul în mine…cum să descopăr acel sentiment, acea inimă plină de dorire către Dumnezeu….cum să îi cer asta în rugăciune?Spuneți-mi câteva cuvinte pentru suflet….vă mulțumesc mult și Dumnezeu să ne ierte pe toți…..pomeniți-mă în rugăciunile dumneavoastră…..încă ceva….este bine nefiind canonizată să citim cartea lui enoh? Numai bine….iar ce este necaz să fie spre mântuirea noastră.