Sărut mâna, sfinţiţi părinţi. Revin la dumneavostră pentru lămuriri, recapitulez puţin, sunt căsătorita de 5 ani. Căsnicia nu merge bine deloc, soţul în fiecare discuţie îmi spune cât de mare e dorinţa lui ca eu să ies din viaţa lui. Vorbeşte foarte urât şi mă trateaza ca pe o haină veche. Am cerut părerea la mai mulţi preoţi inclusiv la duhovnicul meu, care pot să spun cu mâna pe inimă că este înconjurat de Duhul Sfânt şi cu frică de Dumnezeu. Mi-a spus orice s-ar întâmpla eu să nu îl las. Acest lucrul, i-am spus şi soţului meu, e păcat să ne despărţim. El la nervi spune că într-o zi mă va scoate afară, aceste certuri durează câteodată şi 2 săptămâni. Câteodată începem să revenim la normal, pur şi simplu sau de cele mai multe ori revenim pentru pofta lui trupească, eu pot să spun că trăiesc cu ziua. El nu se gândeşte la un viitor împreună, cu toate că avem o fetiţă de 2 ani. Îşi planifică să îşi facă casă fără ca eu să iau parte la aceste planuri. Mi-a spus cred de 100 de ori că nu mai vrea să fim împreună, a zis chiar că va pleca el din casa unde locuim, ceea ce îl ţine încă este că nu ar vrea să plece doar pentru că a băgat bani în casa aceasta, nu pentru familie, şi ar vrea să plec eu. În momentul în care scriu e totul revenit la normal de vreo 3 zile, până la următorii nervi. El mi-a mai spus câteodată că şi atunci când mie mi se pare că este tot bine nu este deloc. Să nu mai îmi fac speranţe. Eu în ultimul timp am început să mă gândesc şi la mine. Adică să îmi creez o situaţie materială, deaceea vreau să îmi fac o afacere în România pentru care o să trebuiască să plec câteva luni în ţară (noi acum suntem în Italia) pentru a o demara. El este deacord ca eu să fac asta, dar nu ştiu dacă este bine. Vă mulţumesc. Şi rugaţi-vă pentru mine.