judecata

Sărut Mâna, Părinte. Părinte, pe oamenii care ne judecă în față prin vorbe, e bine să îi mustrăm, să le atragem atenția că își primejduiesc sufletul sau să primim judecata lor fără să cârtim, socotind ca ștergere a păcatelor noastre, o răscumpărare și o bucurie această judecată a lumii (care nu știe de fapt pocăința din sufletele noastre, inselandu-se asupra situației și dând verdicte pripite in sens mereu negativ). Deci, e bine să spunem „așa e, precum spui” sau să îi avertizăm că își adaugă lor înșiși păcate neștiind adevărata schimbare a situației datorită pocăinței la care am ajuns în sufletul nostru dar pe care nu o afișăm neapărat în fața oamenilor? Sper că mi-ați înțeles întrebarea. Vă mulțumesc pentru răspuns.