RASPUNS

Sărut mâna, părinte! Cu voia dvs am să-i scriu câteva cuvinte lui Ionel, întrebarea 13398. Tatăl meu nu credea în Dumnezeu, ba mai mult înjura de Dumnezeu, sfinţi şi biserică. Fuma şi de multe ori l-am văzut plăcându-i băutura. Lacom la mâncare, zgârcit, certuri cu mama. Însă mama s-a îmbolnăvit cu inima, eu am trecut printr-o încercare de la bunul Dumnezeu. Mama la sfatul surori mele a început să meargă la biserică şi mama a prins dragoste de Dumnezeu. După vreo 5 ani tata s-a mai potolit şi a urmat-o pe mama la biserică, dupa care şi eu am făcut la fel. Tata s-a lăsat de fumat, nu mai înjură şi a început să-şi facă prieteni la biserică. Să se şi înrudească, botezându-i nepoata, ba mai mult, se spovedeşte şi după canon şi căinţa sa preoutul l-a binecuvântat să-l ajute la treburile bisericeşti. Acum după 15 ani tata e nedespărţit de biserică, nu mai fumează, nu mai înjură, merge în pelerinaje, poarta barbă, e liniştitşsi îi mulţumesc lui Dumnezeu, nu credeam aşa ceva, vă spun pe cuvânt, deşi eu am încercări le primesc cu dragoste căci numai aşa mă pot mântui. Răbdare spun tuturora, căinţă de păcat şi veţi izbuti. Sinonimul lui Dumnezeu este dragoste, deci ce poate fi mai bun, mai frumos şi de preţ decât Dumnezeu?