0
0

Sărut mâna, părinte. Am o durere mare în suflet, nici nu ştiu încotro s-o apuc. M-am căsătorit cam târziu, după 30. La mine e prima căsătorie, la soţ a doua. Locuim la gazdă. Când am rămas însărcinată, am aflat de o patimă de-a soţului – jocurile de noroc. A fost un şoc pentru mine. L-am iertat că a promis şi s-a jurat că nu mai face. La vreo două luni am pierdut sarcina. Mi-a fost alături. Nu ştiu dacă mai juca sau nu, dar nu aveam pierderi de bani. La scurt timp ne-am cununat, căci naşii erau peste hotare. Am rămas iar insărcinată. Părea totul normal până când soţul iar s-a „rupt”, şi a mai cheltuit o sumă mare. Am apelat la ajutorul rudelor din partea sa, a mamei şi surorii sale, dar n-am primit nici o susţinere, dimpotriva numai sudalme şi blestemuri. Se acuzau reciproc. Mi-a zis că din cauza mamei i s-a distrus prima familie. Copii n-au avut. La 20 săptămâni am pierdut a doua sarcină. De data asta m-am certat şi eu cu mama soacră. Am acuzat-o că din cauza blestemurilor ei am pierdut copilul. A zis că eu sunt de vină că nu-i pot duce, şi că ea a blestemat pe copilul ei, dar nu pe altcineva. Dar eu oare a cui copil în burtă l-am avut? Relaţiile s-au răcit total. Soţul un timp s-a abţinut, dar de câteva luni cam tot salariul îl duce. L-am întrebat de ce mereu joacă. A zis că vrea să câştige şi el ceva, că de la părinţi nu a avut nimic. Totul se dă şi s-a dat mereu surorii sale. El mereu a fost „dat cu piciorul”. A devenit şi agresiv. De frică să nu pierd casa (am o casă lăsată prin moştenire în altă localitate) am dat la divorţ. Am hotărât să trăim divorţaţi. Doar suntem cununaţi. De o săptămână nu mi-am mai văzut soţul. Şi-a luat lucrurile şi a plecat. A zis să nu mă interereseze. Părinte, daţi-mi un sfat cum să procedez. De ce cer sfatul dvs, fiindcă soţul meu fără mine se prăpădeşte. Nu este om rău, de multe ori în momentele grele mi-a fost alături. Cum să fac să sparg gheaţa dintre el şi maică-sa. Mă duc deseori la preot, dar mi s-a spus că pentru el trebue să se roage şi mama lui, nu numai eu. Ea nici nu vrea să audă de mine. Mă numeşte urât. Ce sfat îmi daţi, părinte?

  • a întrebat 12 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă soră, aciastă boală tare greu se ducel de la cel care o posedă, dar îmi aduc aminte de insistența femeii hananience din evanghelia de la sfântul apostol și evanghelist Matei, chiar dacă era de alt neam păcătos și desfrânat, nu a contenit să piardă nădejdea că Mântuitorul se va îndupleca de rugămintea ei și îi va tămădui unica ei fiică, și văzândui credința Domnul sa mirat și ia tămăduit fiica ei. La o așa credință te îndemn dragă soră, și nu perde nădejdea , strigă și tu în urma lui Hristos, Iisuse fiul lui David fieți milă de mine.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.