nu inteleg

Oastea Domnului este o mişcarea din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care a luat fiinţă în anul 1923, la iniţiativa Preotului Iosif Trifa. După definiţia pe care i-a dat-o Părintele Iosif Trifa, Oastea Domnului este „Aflarea şi vestirea lui Iisus Hristos cel răstignit”. După 1948 mişcarea a fost trecută de regimul comunist în ilegalitate, iar în 1990 „Oastea Domnului” a fost reabilitată de Statul Român şi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe. În zilele noastre, Oastea Domnului are sediul administrativ la Sibiu, unde dispune de Editură, Librărie şi tipografie proprie. Aici se tipăreşte, cu binecuvîntarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, săptămînalul „Iisus Biruitorul” având ca supliment revista pentru tineri „Timotheos”. Oastea Domnului este condusă de un Sfat Frăţesc Operativ din care fac parte aproximativ 30 de membri, reprezentanţi ai zonelor. Oastea Domnului este prezentă aproape pe tot teritorul României dar şi dincolo de graniţele ei. Activitatea Oastei Domnului are ca bază aşa numitul „voluntariat al laicilor”, chiar dacă din mişcare fac parte şi numeroşi clerici. Întîlnirile membrilor Oastei Domnului au loc în biserici, case parohiale sau particulare, după Slujbele Bisericii. Programul acestor întîlniri frăţeşti, cuprinde: rugăciuni, cântări, poezii religioase, cuvinte de învăţătură şi de mărturisire duhovnicească, cateheze şi activităţi pentru copii şi tineri. De asemeni, zonal sau regional, Oastea Domnului dezvoltă o bogată activitate socială în penitenciare, aşezăminte sociale şi umanitare. Pr. Ioan Bria, reputat profesor şi teolog ortodox, cunoscând şi apreciind activitatea Oastei Domnului, a ilustrat plastic adunările Oastei Domnului cu conceptul: „Liturghia de după Liturghie”. „Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născut şi trăieşte sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu e ceva mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frăţietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învăţăturile Bibliei şi ale Bisericii. Ne trudim doar să ieşim din comunul vieţii, să creştem în Domnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenţie dogmatică sau canonică. N-avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut şi nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toata fiinţa, regulile existente ale Bisericii…” – fragment din Moţiunea din 12 septembrie 1937 (cu valoare de testament şi hotărîre în legătură cu poziţia şi rolul Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă).

Eu, ca și cunoscător al aceste organizații mai din aproape(terminând studile la Sibiu) pot spune că nu prezintă nici un pericol această organizație atâta timp cât îi are în frunte pe clericii Bisericii. Și să ne rugăm să rămâne mereu în sânul bisericii și spre ajutorul ei. Chiar dacă unii o văd ca și schismă, eu spun că atâta timp cât nu produce durere Bisericii ci mereu caută adevărul, este de folos și de susținut.

Doamne fii Păstorul tumei Tale!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie