Referitor la întrebarea13655: să ştiţi că merg la biserică şi citesc acatiste, mă rog şi m-am rugat din suflet ca Dumnezeu să îi lumineze mintea şi să ne salveze căsnicia, dar nu am cunoscut nici o îmbunătăţire (în timpul căsniciei m-am rugat să scape de viciul beţiei, dar nu s-a întâmplat aşa din contra a băut mai mult, apoi m-am rugat să avem un copil şi mi s-a împlinit, dar imediat după aflarea vestii ne-am şi despărţit şi dupa cum v-am spus mă doare că deşi zicea că îşi doreşte copil nu se intereseaza de fetiţă, nu vine să o vadă sau să dea un semn de viaţă, în timpul sarcini mi-a cerut să fac avort pentru că intentase divorţ şi vroia să scape de orice obligaţie. Am crezut că fetiţa ne va uni şi va salva căsnicia, dar nici pe departe, iar acum mă macină gândul că am condamnat un sufleţel la suferinţă pentru că nu va creşte cu ambii părinţi şi evident va întâmpina multe lipsuri. Am încercat să iau legătura cu fostul soţ, dar ma respins categoric.