sinuciderea

Sărut mâna. Nici nu ştiu cu ce să încep, deoarece am atâtea probleme, încât nu ştiu pe care să o dezbat mai întâi.Viaţa mea e în ultimul timp din ce în ce mai grea, probabil şi din cauza faptului că nu am un job stabil, nu am o relaţie, nu am parte de înţelegere, de sprijin sau de ajutor. De căsătorie nici nu mai poate fi vorba deoarece am 25 de ani şi deja sunt depăşită de acest prag demult. Persoanele din jurul meu nu mă văd o persoana interesantă şi nu îmi acordă chiar atât de multă importanţă. Toate astea treceau atunci când eram apropiata cât de cât de Dumnezeu, mergeam la biserică, făceam rugăcini, parcă toate problemele dispăreau. Acum însă nu mai fac nimic din toate astea, nu îmi pasă de Dumnezeu, de cei din jurul meu, de ziua de mâine. Deoarece în jurul meu văd oamenii care nu cred prea mult în cuvintele bisericeşti, ci doar pur şi simplu că Dumnezeu există, fac ceea ce vor, fumează, fură, înjură, etc şi cu toate astea au parte de toată fericirea din lume. Am zis că dacă o să devin la fel ca ei o să am şi eu parte de toate. Dar nu am parte de nimic. De aici trag concluzia că viaţa nu e dreaptă. Unii au parte de tot şi alţii de nimic.Totul e din ce în ce mai rău. Ceva parcă mă opreşte să mă rog, să mă apropii din nou de Dumnezeu. M-am gândit să cer şi ajutotul vrăjitoarelor, dar mă tem că o să decad şi mai rău. Mă gândesc că poate suicidul e ultima soluţie.Dar mi-e teamă de ce o să mi se întâmple dincolo. Ţin să precizez că nu cred în iad, în existenţa diavoului. Mi-e greu să cred că există. Dar dacă voi face acest gest necugetat credeţi că voi fi iertată vreodată? Mă puteti ajuta cu vreun sfat, căci în momentul de faţă nu ştiu încotro să o iau. Sunt la pământ din punct de vedere psihic. Mulţumesc.