Dragă soră, cred că ar fi cazul ca săi vorbiți norei fără să vă rușinați, dar nu cu răutate ci cu dragoste ca o mamă, săi ziceți cât de grav este păcatul, și ce urmări are , că necinstește binecuvântarea lui Dumnezeu care a primit-o la Taina cununiei. Desfrînarea este cel mai mare păcat săvîrşit cu trupul: «Fugiţi de desfrînare! Orice păcat pe care-l va săvîrşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrînării păcătuieşte în însuşi trupul său»(I Cor.6,18). Iar trupul este destinat a fi «templul Duhului Sfînt»(I Cor.6,19).Sfîntul Ioan Scărarul spune: «La orice alt păcat zicem numai că oamenii greşesc, dar cînd auzim că cineva a curvit, zicem cu durere că acesta a căzut» (Scara XV, 39).Curvia este o catastrofă la nivelul celui posedat de ea care aduce cu sine dezechilibru moral, psihic şi fizic împreună cu distrugerea familiilor, copiilor şi degenerarea speciei umane în general.Remediul, în cazul desfrînării ar fi: înfrînarea mai întîi a gîndului („oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvîrşit adulter cu ea în inima lui”(Matei 5,28), păzirea ochilor în faţa imaginilor obscene sau a filmelor erotice etc., căci orice patimă îşi are începutul mai întîi în gînd, apoi – în cuvînt şi în faptă. Pentru a învinge mai uşor patima curviei, este necesar să tăiem rădăcinile din care se alimentează: mîndria (trufia sau înălţarea de sine) şi lăcomia pîntecelui (îmbuibarea şi beţia).Tămăduirea desfrînării cere multă tărie şi strădanie, cum spune şi Sfîntul Ioan Casian: „Este un război lung şi mai crîncen decоt toate celelalte”. Virtutea care se împotriveşte desfrînării este fecioria sau castitatea de pînă la căsătorie, apoi, în cadrul familiei, echilibrul psiho-somatic cu abstinenţă în timpul posturilor de peste an şi perioadelor de graviditate a femeii (altfel, copilul încă din pîntecele maicii sale este „educat” în spirit senzual; ne mai mirăm de ce tinerilor noştri le vine foarte greu să-şi păstreze fecioria pînă la căsătorie!). Nu mai vorbim de adulter (preacurvie), adică de relaţiile extraconjugale care pot fi asemănate doar cu ticăloşia trădării lui Iuda! Ce monstru înfiorător este soţul sau soţia adulterină?! Minte şi inventează tot felul de situaţii pentru a-şi ascunde sau justifica trădarea mîrşavă! E un drac cu chip de om, la fel cum este şi hoţul: pe faţă se poartă omeneşte, iar în ochii şi mintea lui încolţesc permanent gînduri de tîlhărie, furtişag şi hoţie, doar moment prielnic să găsească.

Prot Victor Mihalachi